Dansul fulgilor de nea

S-a intors iarna. In dansul fulgilor de nea se mai perinda uneori tristeti si lacrimi ce nu pot fi stavilite. Sunt zile cand strig disperata dupa un cuvant, un gest, un zambet care sa-mi aduca in viata speranta. Nu ma tem sa spun “ te iubesc”, nu mi-e rusine sa spun adesea “iarta-ma”. Sunt lucruri care se vad cu ochii, se pot simti cu inima, dar nu se pot exprima in cuvinte. Gandul neinfricat si neobosit cutreiera cararile infinitului. Se intoarce acoperit de pulbere de stele si tine nestinsa flacara pasiunii de a intelege, de a iubi. As dori sa reinvat sa ma bucur de fiecare clipa cu toata fiinta mea, constienta fiind ca nu pot trai fara iubire. As vrea sa poposesc in palma ta… cu mintea goala, fara nimic, doar eu cu mine.

Scrisoare

De ani de zile nu imi doresc de la Mos Craciun ceva anume... am invatat sa apreciez ceea ce am. Nu am uitat sa cred in visele mele... iar lacrimile mele s-au transformat incetul cu incetul in lacrimi de fericire. Am invatat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa iubesc si sa daruiesc tot ce am mai bun in mine. Mi-as dori doar sa-mi daruiasca puterea de a crede in imposibil, de a avea puterea sa o iau mereu de la capat, sa intind bratele catre cer, sa prind fulgii de nea si sa-i daruiesc mii, cuiva drag, sa adun picaturi de ploaie si sa-mi fac din ele colier, sa pot aduna buchet toate sperantele si sa le pun la picioarele prietenilor mei, iubitului meu si ele sa va sopteasca toata iubirea mea. Iar daca mosul cel bun va uita sa-mi aduca cadoul cerut, il rog sa nu uite sa-mi aduca sperante si fericire, de atat avem nevoie... eu si prietenii mei. SARBATORI FERICITE!

Vindecati prin iubire

Mai pleaca un an cu cer senin si plin de stele vii. Ne bate prieteneste pe spate si ne mai daruieste o viata in care sa ne putem iubi de mai multe ori. Ar trebui sa nu mai curga lacrimi, sa nu mai adie tristete, iar noi oamenii sa ramenem mereu neschimbati in sentimente, sa nu mai incercam niciodata pe propria piele, caderea din inalt. Cadoul cel mai frumos pe care mi-l doresc de sarbatori este sa fiu o stea in inima ta, sa stralucesc pentru tine si totusi sa nu cad. Impovarata de amurg si ierni, printre atatea lacrimi si uneori zboruri frante, te strang in brate si-ti spun cat te iubesc. Suntem oameni si avem nevoie de iubire si am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletele, ci noi, prin iubire.

Ganduri

Undeva, intre cer si pamant, pe un pamant si sub un cer, un suflet asteapta la o rascruce de drum, un mic vrajitor. Sa ascultam impreuna glasul vietii, sa privim cum apusul de soare loveste pamantul, sa strangem lacrimile norilor,  sa simtim aerul mangaindu-ne fetele. Sa indraznim sa fim mai fericiti si atunci poate in ochii mei caprui vei zari dorinta reflectata precum lumina din oglinzile de aer netezindu-ti calea spre mine, iar gandurile mele descifrate de tine iti vor insufleti noptile lungi de asteptare. Lasa-ma sa te strig in tacere cu soapte mute, chiar daca nu ma auzi si n-ai sa vii niciodata, lasa-ma sa te astept.

Vocea unui vis

Cu aripa muiata in lacrimi, sufletul meu mai inchide in sipetul cu amintiri, un dor. Am calatorit alaturi de voi cu bagaje putine si vise multe, eu si cu mine, dincolo de orice nor. Am venit alaturi de voi cu o primavara in suflet, sub forma unei voci, in inimile voastre arzand de dor si iubire. Mi-ati fost inceput de zbor catre lumea iubirii si a sperantelor ce se implinesc uneori pentru o clipa. Va multumesc ca mi-ati fost alaturi mereu printre vise, zboruri si iubire. Sufletul meu rataceste acum intr-o clipa a neputintei, cautand eternitatea.

Colind de iubire

E iarna si-n sufletul meu viscoleste dorul pe aleile pline de asteptare de tine. Ti-am asternut vise de iubire la poarta sufletului, dar peste tine domneste inghetul. In mine focul iubirii arde linistit a resemnare. In prag de sarbatori, cand toti oamenii sunt mai buni, mai frumosi, ma asez din nou , intr-o ingenunchere muta si rog inima sa-ti colinde iubire. O speranta deznadajduita de a topi lacatele inghetate ale sufletului tau si a-ti aduce aminte ca mi-ai promis candva vesnicia unei clipe. Un colind de iubire cu clinchet de vis, in care ninge linistit cu lacrimi de iubire, caci visele mele s-au topit in asteptare, iar tu ai uitat sa mai vii.

Simfonia fericirii... pentru Felicia

O umbra de melancolie imi mangaie sufletul. Viata imi pare o poveste nesfarsita, scrisa cu pana muiata in lacrimile sufletelor noastre. In camera ard doua lumanari; una pentru mine, una pentru tine. Ingemanare de iubire in strop de asteptare, asa imi apari in lumina gandului meu. Sufletul tau picura vesnicii intr-un duios colind de dor, iar in camera, in surdina, vocea de suflet a unui vis, mangaie pe strune de inima, geana de intuneric. Asculti alaturi de mine glasul inimii. Cu puterea gandului mangaiem cu o imbratisare de inger pamantul, stergand impreuna lacrimile norilor, impartind vise. E atat de simplu sa poti zbura la marginea unui gand ca o blanda adiere, despartind taceri, picurand asteptari peste cuvinte. E noapte si impreuna am compus simfonia fericirii creionata pe portativul inimii, printre vise, intr-o ingemanare de suflete pereche.

Ruga vietii

Nu ma grabi viata, mai lasa-ma sa ma bucur de fulgii de nea, de mangaierea soarelui. Orice clipa inseamna un timp si orice suspinare poate fi o rugaciune. De multe ori oamenii strica clipa prin incercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna. Suntem doar cuvinte asternute pe pagini de viata, cuvinte rostite la intamplare, pasari ce canta, marea ce se zbate. In cercul vietii, fiecare clipa poarta in ea o valoare de miracol si o fata de eterna tinerete. Acelasi suflet il port zi de zi cu mine. Mi-e dor de iubirea care iti creste aripi, mi-e dor de iubirea care promite sa schimbe infatisarea lumii, pentru ca stiu ca iubirea nu a murit, chiar daca  va veni doar sub forma unei clipe, implinind ruga vietii.

Cand ninge

Pasi usori ca de fulg ai lasat pe aleile sufletului meu. Eu sunt tu, tu esti eu, suntem doi, risipiti printre fulgii de nea. Atingeri de gand se ciocnesc in vazduh si se aseaza lin in strat de pulbere argintata peste visele noastre. Eu sunt vis, tu esti drum, amandoi tremurand oglinditi printre ramuri. Trecatorii se opresc uimiti nestiind ca ninge cu vise, nestiute, nevazute, nascute din valuri de iubire, risipite pe tarmul vietii. Cand ninge, inima mea se topeste de dorul tau, transformandu-se in fulgi de nea.

Rascruce de drum

Am primit in dar un drum. Uneori pare doar o poteca pe care nu mai incapem amandoi. La rascruce, incercand sa gasim calea cea buna, visele ni s-au transformat in frunze. Poate ca intr-o viata viitoare vom fi fluturi jucandu-ne pe cerul albastru, iubind aceeasi floare. Aici, pe pamant ne-am pierdut, dar am invatat sa visam. Poate intr-o viata viitoare ne va fi dat sa fim impreuna, caci am invatat sa credem unul in visele celuilalt. Poate ca in aceasta viata, la rascruci de drumuri, vom porni imbratisati ca filele unei carti... pentru a nu ne mai pierde.

Trenul iubirii

Vantul napraznic al schimbarii bate uneori peste cuibul iubirii. Durerea si speranta ne-a unit candva visurile. Singuratatea ne-a adus impreuna, intr-o imbratisare ce am fi vrut-o vesnica, binecuvantati cu o iubire aproape imposibila. Te-am iubit atat de pur, atat de sincer, dar vesnic inlacrimat. Acum se pare ca te-ai vindecat de iubire. Imi simt inima smulsa din piept si aruncata pe sinele trenului cu iubire. Imi amintesc ca undeva, cu mii de statii in urma, un suflet astepta un altul. In ce gara a sufletului m-ai uitat, sa poate doar m-ai ratacit printre vise ? Poate intr-o zi vei cobori in gara potrivita si-mi vei zari din nou sufletul, asteptandu-te.

Corabia viselor

In spatele cuvintelor se afla sufletul meu care viseaza. Corabia vietii m-a purtat uneori pe valuri amagitoare incercand sa gasesc o stanca de care sa-mi sprijin visele. Am devenit un suflet renascut din furtuni, de dincolo de nori. Cerul si-a lipit adesea obrazul de inima mea, rispind lumina in valuri de tristete. Ne despartim ca sa ne apropiem, ascunzandu-ne sentimentele sub colturi de suflet. Am platit cu lacrimi amare fiecare zambet, fiecare floare prin care mi-am marturisit sentimentele. Nu voi putea fi niciodata altceva decat ceea ce sunt, un inger care plange la lumina cuvintelor. Ma intorc cu fata spre locul unde am invatat sa rad, sa iubesc, sa fiu om, sentimente topite in roua diminetii. Am luat cu mine vise si sperante si le port in suflet iar restul e iubire.

Cantec trist

Ploua cu lacrimi de suflet peste pamantul presarat uneori cu atata tristete. Din miile de culori prinse in curcubeul vietii alegem tacerea pentru a desena inimi pe cararile timpului. Nu mai simtim cat rosu picura din sufletul ranit de taceri fara rost. Nu devenim nici mai frumosi, nici mai buni, dar reusim sa transformam sperantele in iluzii, petalele de suflet in boabe roua de suspin. Mi-e dor si doare, dar va trebui sa inteleg ca un prieten adevarat imi va ramane alaturi chiar si cand ceilalti vor pleca. Sper ca vei gasi in inima ta puterea de a-mi transforma ranile sufletului in flori de nu-ma-uita si lacrimile in zambete, doar iubind... si atat.

Cantec de lacrima

Intr-o lume ce poarta in suflet atatea tragedii, o lacrima cu parfum de speranta mai incolteste in sufletul meu. Iubirea ce ti-o port a facut ca lacrima sa cante. I-am auzit simfonia dincolo de marginea clipei si i-am simtit atingerea de roua transformata intr-un miracol al iubirii. Am topit in ea toate sentimentele intr-un rasarit de soare, descifrand frumusetea unui amurg de iubire. Am invatat sa iau ce pot de la viata stiind ca nimic nu e vesnic. La caldura inimii mele am desferecat lanturile iubirii, lasand sufletul sa pluteasca, sa traiasca frumos, sa te iubeasca.

Noaptea amintirilor

E o noapte magica, noaptea amintirilor, in care totul se linisteste iar timpul parca se opreste o clipa in loc. A mai trecut un an prin noi si ne pregatim parca de un nou inceput. Inchid ochii si revad locul in care ti-am intalnit prima oara sufletul. Pasii mei calca prin amintiri care ma infioara, locuri prin care am pasit impreuna, ma recheama intr-o implorare muta. Privirea ta de smarald, in care mi-am pierdut sufletul fara cale de intoarcere, imi vegheaza din departari visele in noapte. Suntem doua umbre ce s-au contopit devenind o singura fiinta, intr-o poveste de iubire fara de sfarsit. Poarta sufletului meu s-a deschis si iti asteapta sufletul flacara, pentru a ne contopi a nu stiu cata oara intr-un dans etern, din care se nasc scantei ce cad in ploaie de curcubeu. E dansul sufletelor noastre regasite si care ar dori sa nu se separe niciodata. Petale de suflet au nins din nou speranta intr-o noapte a amintirilor.

Suflete pereche



Picaturi marunte de ploaie imi deseneaza povesti de dragoste pe geam. Cerul isi plange cu lacrimi de dor stelele cazatoare. O stea pierduta, un vis implinit sau poate doar o speranta irosita in eternitate. Ingemanare de suflete pereche intr-o simfonie a durerii, alaturi de toamna ce-si plange fericirea, o data cu frunzele cazute din copacul vietii. Durere, fericire, speranta, vis si dincolo de ele omul, nepieritor ca pomul ce va infrunzi din nou in primavara, dar atat de fragil precum o stea cazatoare, ce-si duce dorul in Univers.

Cea fara asemanare

Ochii tai intrebatori ma privesc indelung: de ce esti atat de frumoasa? Frumusetea e uneori ferecata cu lanturi de tristete in suflete ce si-au pierdut aripile de zbor. Iubirea ta m-a transformat in cea fara de asemanare, topind lanturile, eliberandu-mi visele. Iubirea mea ti-a transformat sufletul intr-o paleta de culori, ce picteaza prin irisii tai, vapai de suflet pe chipul meu. Fericire, traire, emotie, toate s-au preschimbat in frumusete, iar iubirea din inima ta imi canta balada celei fara asemanare.

Prea mult

Ma intreb uneori de ce se pierd inimile noastre sub covorul de frunze vestede al toamnei? Ne acoperim sufletele cu faldurile indiferentei si uitam sa-i daruim vise. Vrem sa taca, de parca tacerea ar fi raspunsul la viata. Mai tii minte cum e sa zambesti fara motiv, sa fredonezi o melodie draga, sa iti aduci aminte cu adevarat de tine? Avem atat de multe flori in suflet, dar uitam sa le daruim. Pastram sub cheie prea multe zambete retinute, prea multe mangaieri nenascute, prea multe cantece mute. As vrea sa mai am puterea de a desfereca frumusetea din sufletele noastre de care mi-e atat de dor. Daca nu te pot atinge cu vorbe lasa-ma sa te ating cu inima, sa te mangai cu privirea... sa-ti fiu speranta in aceasta scurta viata.

Picaturi de vise

Intr-o zi un inger mi-a aratat ca pentru a fi fericita nu-mi trebuie decat o jumatate de inima care s-o intregeasca pe a mea. Fara iubire, suntem doar suflete impietrite in picaturi de vise. Uneori mi-as dori sa pot calatori in trecut, sa simt din nou atingerea ta de inger. Sa ascult cum cad petale de timp din nou peste noi. Sa fug  printre vise si sa traiesc din ele, zburand pe aripile iubirii tale. Mi-as dori sa astept la un capat de drum iubirea, sa-i croiesc un nou drum, cuibarindu-ma intr-o speranta. As straluci pentru o clipa iar timpul s-ar opri poate in loc. Toate acestea le-as face daca m-as putea intoarce in trecut, dar din pacate sunt aici in prezent , iar timpul trece oricum ... printre picaturi de vise.

Simfonie de culori

Toamna asterne covor de frunze multicolore pe cararile sufletului meu.Flori strivite de lacrimi de ploaie pe buze inca rosii de dor, se incapataneaza sa-mi infloreasca inima. Simfonie de culori mangaiata de ochii nostrii, prin care noi alegem din cuibul privirilor nuantele cuvintelor prin care s-o descriem. Pasii mei calca usor printre vise dezbracate de ganduri, mangaiata de o pala nevazuta de vant hoinar. Invesmantata in mine, cu ochii inrourati de lacrimile ploii, imi port gratioasa sufletul de toamna primavarateca, in timp ce tu ma inramezi cu atata grija in dragostea ta, nascand speranta, gand si lumina.

Poveste

Viata mea este cuvant. Povesti despre ce a fost si nu inceteaza a mai fi pentru un suflet, in care s-au perindat atatia pasi. Lumea mea s-a nascut prin cuvant, din dor, iar dragostea ar fi trebuit sa vindece durerea acestei lumi. Speranta insa, un cuvant atat de frumos dar atat de fragil, isi pierde repede aripile de zbor, iar cuvintele raman doar o rana a tacerii. Pornite ca un cantec de inima, uneori mi-au zdrobit sufletul. Am ajuns in viata ta prin cuvant si am ramas datorita cuvintelor, ca o virgula intre raspuns si tacere. Am invatat  sufletul sa te iubeasca, l-am modelat, i-am dat aripi sa zboare. Apoi, cand a trebuit sa zboare liber spre inima ta s-a transformat doar in tacere, de teama sa nu fie plans intr-o lacrima.

Calatorie

Privesc o frunza ce s-a desprins usor din inaltimi de dor, visand ca zboara. Coboara lin ca intr-un dans al sufletului, catre pamantul plans cu stropi  marunti de lacrimi. Nu se grabeste, parca stie ca e ultimul drum catre sfarsit. Se invarte gratioasa in cercuri de vise, cautandu-si un loc de popas. Pare lung drumul pana la covorul de frunze peste care pasii nostrii calca nepasatori. Norocul ii surade in cale, poate pentru ultima oara in aceasta trecatoare clipa. S-a oprit in bratele unei flori, ca intr-o ingemanare de suflete pereche. Va ramane acolo, impietrita de pasiune, napastuita de o iubire imposibila, pana cand o pala de vant gelos o va smulge din bratele iubirii, trimitand-o spre covorul de talpi imbracate in vise... hranind copacul din care s-a desprins.

Oglinzi paralele

Ma privesc in oglinda. In coltul ochilor timpul mi-a mai brazdat un rid, un semn ca nu a uitat de trecerea mea prin imparatia lui. In par mi-a inflorit ghiocei mii ca intr-o primavara fara sfarsit, incercand sa imblanzeasca cumva toamna vietii, ce se apropie cu pasi marunti. Un foc mocnit arde in interiorul meu. In oglinda sufletului, timpul parca si-a oprit o clipa trecerea nemiloasa. Mi-a daruit zambete flori si vise speranta, care sa-mi aduca aminte ca trebuie sa daruiesc viata anilor si nu ani vietii. Intre doua oglinzi paralele, eu omul cu suflet de inger, zbor deasupra timpului, cautand un strop rosu de iubire in curcubeul vietii.

Trenul viselor

Asteptam cu totii intr-o gara numita Speranta. Imbratisati in suflete pereche sau singuri, chemand cu glasul inimii atingerea unei aripi de iubire, coboara noaptea peste noi. Inchidem ochii si visam caci visele nu dor. Imaginam calatorii cu trenul viselor, un tren care pentru o clipa, atat cat tine zbaterea de aripa a intunericului, face posibil ceea ce uneori doar mai speram ca s-ar putea intampla. In vis te chem, in vis te intalnesc , in vis te iubesc... trenul viselor te va aduce mereu in gara sufletului meu, acolo unde speranta moare ultima.

Picturi de iubire

E tarziu si noaptea imi poarta gandul spre tine. Cu ochii inchisi si sufletul zbor imaginez picturi de iubire. Suntem doar doua clipe pierdute in noapte, ce sfideaza aritmetica iubirii. Un barbat plus o femeie inlantuiti in visul iubirii fac o pereche, dar sufletele noastre de inger zboara impreuna fara a se atinge. Doua lumi paralele, care mana in mana au atins impreuna cerul, inchizand cercul iubirii, transformand visul intr-o pura realitate. Dimineata, cand m-am trezit, pasii tai lasasera urme de dor in sufletul meu si boabe lacrimi de speranta imi luminau din nou viata.

Aripi fara timp

Te chinui sa-mi dai aripi sa zbor si ar trebui sa-ti multumesc, dar nu mai vreau sa zbor din nou singura. De aceea mi-e atat de teama iar sufletul meu plange cu lacrimi ascunse si nestiute de nimeni. Le-ai descoperit tu o data cu vinovatia mea... vinovata de a-mi dori iubirea dar de a alege intotdeauna drumul gresit. As fi vrut sa ramai cumva langa mine, ca un inger, dar si ingerii fug uneori de iubire. Maini intinse catre sufletul meu imi ofera totul dar eu nu mai am aripi de iubire... undeva, candva timpul a uitat sa mi le creasca.

Floare de zambet

Fericire, cat de scurt e uneori drumul catre tine si cat de putin constientizam acest lucru. Avem nevoie doar de un gand sosit din neguri de timp, de o aripa nevazuta de dor si multe vise, si chipul nostru infloreste zambete... flori. Azi imi rade inima cu dor de tine de care nu vreau sa ma vindec. De zambetul meu te-ai indragostit tu in timp ce glasul meu iti canta simfonii de iubire.

Lacrimi de timp

Toamna de jar isi plange frunzele cu lacrimi marunte de ploaie. Atatea frunze se desprind din copacul vietii, cautandu-si cumva rostul lor pe pamant. Cata intelepciune are o frunza care stie sa se bucure de fiecare clipa si cata nebunie poarta in suflet. Se spune ca frunza cade cand vrea copacul... simt cum se tanguie frunzele, cum se leapada de nemarginire, cum singuratatea poposeste cuminte in lacrimile mele cu gust de toamna. Ce grele sunt clipele caci o data cu scurgerea lor cad si frunzele sufletului meu, lasand copacul vietii dezbracat de vise.Pentru fiecare clipa cate o frunza, pentru fiecare frunza cate un suspin al timpului, o lacrima si el... desprinsa din copacul vietii.

Te voi astepta

Uneori viata ia chip de asteptare.Invesmantata in picuri de soare, te astept cu nerabdarea pe care numai toamna mea o stie. Te astept la o rascruce cu miros de speranta si cu secundele impletite in vise, ce par a-si lua zborul in drum spre tine. Te voi astepta impreuna cu toamna, pe noianul de lacrimi de dor planse de sufletul meu.
Te voi astepta oricat va fi nevoie... caci intr-o zi stiu sigur ca din picaturi de ploaie voi asculta din nou glasul gandului tau.

Lacrima de dor

Astazi cand am deschis ochii sufletul meu alerga printre frunze de toamna, nascand simfonii de dor si iubire. Te-am acoperit in toate noptile in care ai fost departe cu raze de luna iar diminetile, la ceasca unei cafele usor amarui ,ti-am picurat lacrimi de dor. Nu te astept, desi cu puterea gandului te chem mereu langa mine... tu trecand prin sufletul meu ramanand, eu asteptand un strop de tine pe buze s-alint. Un simplu vis si multa iubire, in care eu te reinventez fiecarei zile, petrecuta departe de tine.

Miroase a toamna

Cum miroase toamna? Pluteste in aer parfum de melancolie, de doruri aprinse si neimplinite, in care te-am scos din vise, te-am imbratisat iar tu nici nu mai existai. E umezeala si sta sa ploua cu lacrimi de dor, ascunse in sufletul meu, de ochii celor ce nu pot intelege un amurg de iubire.Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, aproape totul în viaţa noastră se află în strânsă legătură cu alegerile bune sau rele pe care le-am făcut.Va ploua si am sa ies cu sufletul gol in ploaie, sa-mi curat gandurile si inima de dor de iubire. O picatura de se va opri pe fata mea am s-o sarut... voi stii ca mi-ai trimis-o tu in dar la plecare.

Lumina in noapte

Ploua... cu lacrimi ce-mi spala sufletul. Mi-e dor, atat de dor incat daca as putea te-as scoate din vise sa te imbratisez.Nu am incetat sa sper, dar speranta e uneori atat de fragila. Asemenea pasarilor de vara ce-si iau zborul la prima adiere a frunzelor de toamna. Exista frunze care se incapataneaza sa nu cada asa cum exista clipe si oameni pe care pur si simplu nu-i poti uita.In sufletul meu, iubirea arde ca o lumanare si face ceea ce nici soarele nu reuseste... lumineaza noaptea visele mele.Totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul nu o pot schimba vreodata.

Pasii mei

Viata este uneori ca o lumina, curcubeu de iubire sau o biata palpaire care alearga nebuneste prin intunericul necunoscut al lumii. Ma plimb aiurea printre ganduri si stele , cat ma tin ochii si sufletul si privesc uimita... undeva in mine, bat razele in geam... cineva ma asteapta.Pe cimentul moale al inimii mele, chiar daca pleci, urmele-ti raman acolo in fiecare zi.Cred uneori ca oricat mi-ar pasa mie, oamenilor s-ar putea sa nu le pese.Tot ceea ce pot face este sa iubesc... restul depinde de ceilalti.

Floare de iubire

Printre cuvinte amagitoare, speranta mai indrazneste sa zboare lin, deasupra sufletului meu. Am prins iubirea in maini, iar flacara sperantei ma indeamna sa cred ca desi sunt doar un om pierdut printre pamanteni, am aripi sa zbor printre clipe, printre ani, in cautarea iubirii.In viata toate au un rost, iar iubirea nu se poate asterne in cuvinte, nu se poate asterne in cerneala. Iubirea este picur de ploaie, adiere de vant, nelinistea valurilor, rasaritul soarelui, drumul catre tine. Dureaza uneori doar o clipa, dar amintirea ei va dainui pentru totdeauna.Mi-e teama uneori... imi va fi teama si maine si poimaine... dar iubirea imi aduce lumina in suflet si frumusete pe chipul uneori obosit de asteptare. Cred in vise... oare e atat de greu sa iubim? De ce oare, ma intreb adesea, daca totusi iubirea te face sa simti ca traiesti cu adevarat.

Drumul meu

Daca nu faci nimic, nimic nesteptat nu ti se va intampla. Am pornit intr-o calatorie, o calatorie spre iubire... era tot ce-mi doream. O reverie riscanta, caci porneam in viata "cu trenul" care nu avea nici o destinatie. Dar tu ai vrut sa-ti fiu pamantul pe care calci usor, caldura care sa-ti arda sufletul... un vis.In ciuda durerii care pandeste la fiecare pas, cuvantul nu mai pune bariere intre oameni, si nici eu nu voi inceta sa iubesc.Ai devenit lacrima inimii mele, forma gandului meu, emotia tandra a unei iubiri profunde, mature, in care mi-am regasit sufletul pierdut si regasit de atatea ori.Mi-ai aratat atat de simplu ca visele pot deveni realitate, ca depinde doar de noi insine sa ne depasim limitele.Intr-o zi ai venit la fereastra inimii mele si de atunci esti acolo, incalzindu-mi sufletul.Sunt multi care nu sunt multumiti de zborul meu maiestuos si cu toate acestea zbor, ca un suflet hoinar.Iti multumesc ca existi, iti multumesc ca m-ai lasat sa-ti ating sufletul cu o bataie de aripa. Din ziua in care visul meu a devenit realitate, mana mea este in mana ta, si impreuna am atins cerul. Biletul acesta spre stele este acum al meu...iar tu esti sufletul meu pereche.