Corabia viselor

In spatele cuvintelor se afla sufletul meu care viseaza. Corabia vietii m-a purtat uneori pe valuri amagitoare incercand sa gasesc o stanca de care sa-mi sprijin visele. Am devenit un suflet renascut din furtuni, de dincolo de nori. Cerul si-a lipit adesea obrazul de inima mea, rispind lumina in valuri de tristete. Ne despartim ca sa ne apropiem, ascunzandu-ne sentimentele sub colturi de suflet. Am platit cu lacrimi amare fiecare zambet, fiecare floare prin care mi-am marturisit sentimentele. Nu voi putea fi niciodata altceva decat ceea ce sunt, un inger care plange la lumina cuvintelor. Ma intorc cu fata spre locul unde am invatat sa rad, sa iubesc, sa fiu om, sentimente topite in roua diminetii. Am luat cu mine vise si sperante si le port in suflet iar restul e iubire.