vineri, iunie 24, 2011

Asteptare





Intre freamatul sufletului meu impiedicand lacrimile sa-si croiasca din nou drum pe obrajii mei si ticaitul ceasului din perete, viata isi urmeaza cursul cum vrea ea. Ma asez din nou la masa tacerii, de vorba doar cu sufletul meu. Nu am stiut intotdeauna si la timp cum sa ma port cu oamenii din viata mea. Am simtit in ochii lor caldura vietii, bucurie si dragoste. Ne-am intersectat drumurile in atingeri de trup si inima, incercand sa schimbam mersul firesc al lucrurilor. Cine mai sunt eu? Cum sunt eu? Nici sufletul meu nu mai stie ce vreau sa mai las in urma mea, pe cine sa pun mai presus decat mine. Inevitabil, intr-o zi , veti pleca cu totii din viata mea, desi despartirea e atat de dureroasa. " A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul mod pe care il mai am la indemana ca sa masor timpul", incercand sa fiu din nou EU, inainte ca tampla sufletului sa incarunteasca, sorbind nectarul dulce-amarui al asteptarii.

miercuri, iunie 22, 2011

Iubire adevarata


"Unde se duc iubirile noastre?", ma intrebam adesea, gandindu-ma ca otrava durerii va schimba dulceata primului sarut in amar, ca amintirile frumoase vor disparea in uitare, ca un fum risipit de vant. Viata mi-a oferit sansa de a intalni iubirea adevarata... miracolul sufletelor noastre, binecuvantare  si blestem, cea care ma imbata si ma trezeste in acelasi timp. Din varful sperantelor mele de iubire eterna cred ca atata vreme, cat mai pastram curata o bucata de suflet, cat inca nu ne-am risipit de tot albul viselor, ramane si un inger cu noi... falfaitul de aripi care ne aduce somnul, aroma unei cafele imaginare ce ne incalzeste sufletul, ca o raza calda de speranta. Fiecare inima este un cantec incomplet pana cand gaseste inima care sa-i raspunda, fredonand iubirea. " Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece, fiindca daca se va intoarce, va fi pentru totdeauna al tau".

miercuri, iunie 08, 2011

Suflet alb





Sufletul meu e alb si zboara pe cai inaripati catre tine. A fost acoperit de ninsori si greu precum crengile de cires, impovarate de primavara viselor mele neimplinite. O pace launtrica imi infrumuseteaza chipul... stiu ca am facut cea mai buna  alegere. Iti multumesc ca mi-ai adus inapoi lumea de vise. Am sa las tristetea doar in incruntari ale trecutului, iar inima mea va rade cu a ta. Te astept sa desenem impreuna dorinte nebune, scriind in cartea vietii doar povesti de iubire. As vrea sa ma pierd in culori iar alaturi sa te am pe tine, ingerul cu suflet de culoarea omului. Inchide ochii, rosteste-mi numele, topeste-te in iuresul iubirii... fi floarea lipita de sufletul meu alb.

marți, iunie 07, 2011

Liniste





Se face iarasi noapte peste sufletul meu hoinar. O altfel de noapte, in care gandurile mele se aseaza cuminti langa tine si te tin de mana, zambind linistit. Te vom astepta impreuna, la un capat de lume, pe un drum presarat cu vise de iubire. Am ales sa-mi dezbrac sufletul de tristete si sa adun in pumni lacrimi de fericire. Pe un arc de curcubeu, printre degete ce mi-au mangaiat chipul, am sa presar picaturi proaspete de dor. N-am sa ma mai tem de singuratate. Nu voi mai avea  amintiri si nici batai de timp uitat, ci doar povesti frumoase nascute dintr-o noua si calda speranta.

luni, iunie 06, 2011

Teama


Cine mai sunt eu azi? Ce as fi vrut de fapt sa fiu? Cine mai stie,  cand sufletul ti-e plin doar de lacrimi? Nu iti spune nimeni ca nu e usor. Nimeni nu iti spune ca e atat de greu. Trebuie sa te chinui sa afli singur. Speri ca timpul sa vindece dorul... dorul de ce? Cu timpul , dorul tau nici macar nu mai are chip... intre timp a imbatranit si el. Imi trec prin minte atatea amintiri din viata mea, pana cand in coltul inimii se strang milioane de pareri de rau, pe care le sterg cu descurajare. Car zilnic cu mine pe umeri povara unui suflet mare care si-a dorit iubire si a impartit doar lacrimi. Si cu toate acestea incerc sa inteleg de ce dorindu-ti doar binele celor dragi, pe care ii iubesti, ii ranesti atat de tare.Totul este ca un bulgare de zapada, pe care o data rostogolit , nu-l mai poti opri. Imi mai pot oare rascumpara mintea si sufletul? Iertarea imi va putea aduce oare eliberarea si puterea de a seca marea de lacrimi din sufletul meu? Mai pot oare schimba ceva? Daca nu mai pot schimba ceva as vrea sa plec cat mai departe... eu si trecutul meu, si cu tot ce e in el. Sa nu mai pot rani inca o data cu aceeasi greseala cu care am ranit candva. Inima mea este inima unui om care stie sa iubeasca si cu toate acestea am rupt bucati din inima voastra. Mi-e teama.... si nu stiu daca ma mai pot vindeca.

duminică, iunie 05, 2011

Puf de papadie


Fericirea ar trebui sa fie pentru fiecare din noi indatorire, iar ea sa infloreasca doar zambete pe chipurile noastre, pe care sa le raspandim in Univers. O risipim insa atat de usor, cautand iubirea absoluta, care nici nu exista. Nu putem trai fara fericire, fara iubire... am fi ca anii fara primavara, ca luna fara stralucire, ca viata fara lumina scapata din stele, cazuta noaptea peste visele noastre. Iubirea este ca un puf de papadie... vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, dar fara iubire nu exista fericire. Sa visezi iubire?... dar am deja iubire... si am si un inger... iar ingerul meu e chiar iubirea, iar impreuna calatorim pe puf de papadii.

joi, iunie 02, 2011

Povestea noastra


Cuvintele sunt lacrimile mele, cele care au vrut atat de mult sa planga si nu au mai putut, cele pe care sufletul tau le-a pastrat in adancuri de iubire, cele care acum nu mai au nici o putere. S-au rupt bucati din inima mea, am rupt bucati din inima ta, ne-am facut atat de mult rau pentru ca nu am stiut sa pretuim iubirea. Spune intotdeauna ceea ce simti si fa ceea ce gandesti cat nu e prea tarziu. Am promis sa-ti fiu o lacrima de roua in tineretea diminetii dar nu sunt decat suflet tulbur ce-si numara pasii pe drumul vietii. Am vrut sa-mi fi zambet de lumina cand intunericul ma apasa, dar ne-am transformat in cer de umbre, iar bezna ne sugruma in fiecare clipa. Sunt acum pentru tine doar aripa zborului frant, cioburile visului sfaramat, imensitate ... iar sufletele noastre s-au pierdut negasind cuvinte, plangand vise.