duminică, octombrie 16, 2011

Emotie de toamna


Mi-e sufletul bucata de hartie, din care timpul rupe fasii mereu. Pe o pagina de viata ma ascund de lumea ce nu stie de ce curg azi lacrimi de fericire din versul meu. Fiecare stea poarta in sufletul ei o poveste. Privesc ades spre cer si ma gandesc la povestea vietii mele. Pe bolta sufletului meu norii plang lacrimi de fericire. In drumul spre ele, un inger cu suflet de om, mi-a asternut covor de vise curate. A avut puterea sa topeasca neaua din sufletul meu obosit si sa faca din viata mea un nou rasarit. S-a furisat pe poarta inimii mele un vis iar el l-a transformat in realitate, aratandu-mi  ca fiecare om este in sine o lume, un vis in care zace o istorie a lumii. Mi-a incoltit in suflet speranta ca o samanta iar visele mele au devenit realitate, in culori de curcubeu. In fiecare dimineata aprinde cu soare lumanarile sperantelor din sufletul meu. Mi-am impletit visele cu izvoarele noptilor iar flacara inimii lui mi-a devenit felinar catre un nou drum, drumul spre scoala. Cu sufletul insetat m-am asezat cuminte printre sufletele atat de tinere. Am prins clipa in pumni si am transformat-o in fluturi colorati. Sufletul meu plutea si era la fel de tanar ca si al colegilor mei. Parca si timpul se oprise in loc, respirand alaturi de noi amintiri. Intre ele se aflau  inscrise rosturile lumii. Cele mai minunate lucruri din lume ni se intampla atunci cand existand, intram in alta clipa. Mi-am auzit gandurile, mi-am auzit bataile inimii si falfaitul de aripi al sufletului si am inteles cine sunt, cine esti. Mana ta imi daruieste mangaieri si reazam pentru orice durere. Ador fiecare traire, caci superba e clipa unui zambet si lacrima de fericire ce pare ca vrea sa-mi atinga obrazul. Acest drum are o inima?  Daca iei o floare in mana si te uiti cu adevarat la ea, devine lumea ta pentru moment. Sufletul meu a prins din nou viata, devenind din nou copil. Iti multumesc inger drag!

duminică, octombrie 09, 2011

Murmur de ploaie


Pe nisipul fierbinte al inimii mele simt gandurile tale ca o bataie de inima, ce tin aprinsa candela iubirii. Amintirea sarutului tau e ca o zbatere de aripi ce-mi pecetluieste buzele intr-un zambet, in singuratatile mele de dincolo de zi. Te port in adancul sufletului meu, acolo unde razele soarelui patrund piezise ca un fum de amintire, iar zambetul tau imi lumineaza noptile fara luna. Te vreau si acum in murmur de ploaie sa-mi soptesti cuvinte doar de noi intelese, iar degetele tale sa-mi rataceasca pe frunte, mangaind departarile dintre noi. Sa radem impreuna cand viata plange, sa invatam sa ascultam cu sufletul soaptele suspinelor din lacrimile de ploaie, ce cad marunt odata cu melancolica durere a frunzelor de toamna.