miercuri, octombrie 27, 2010

Picaturi de vise

Intr-o zi un inger mi-a aratat ca pentru a fi fericita nu-mi trebuie decat o jumatate de inima care s-o intregeasca pe a mea. Fara iubire, suntem doar suflete impietrite in picaturi de vise. Uneori mi-as dori sa pot calatori in trecut, sa simt din nou atingerea ta de inger. Sa ascult cum cad petale de timp din nou peste noi. Sa fug  printre vise si sa traiesc din ele, zburand pe aripile iubirii tale. Mi-as dori sa astept la un capat de drum iubirea, sa-i croiesc un nou drum, cuibarindu-ma intr-o speranta. As straluci pentru o clipa iar timpul s-ar opri poate in loc. Toate acestea le-as face daca m-as putea intoarce in trecut, dar din pacate sunt aici in prezent , iar timpul trece oricum ... printre picaturi de vise.

vineri, octombrie 22, 2010

Simfonie de culori

Toamna asterne covor de frunze multicolore pe cararile sufletului meu.Flori strivite de lacrimi de ploaie pe buze inca rosii de dor, se incapataneaza sa-mi infloreasca inima. Simfonie de culori mangaiata de ochii nostrii, prin care noi alegem din cuibul privirilor nuantele cuvintelor prin care s-o descriem. Pasii mei calca usor printre vise dezbracate de ganduri, mangaiata de o pala nevazuta de vant hoinar. Invesmantata in mine, cu ochii inrourati de lacrimile ploii, imi port gratioasa sufletul de toamna primavarateca, in timp ce tu ma inramezi cu atata grija in dragostea ta, nascand speranta, gand si lumina.

miercuri, octombrie 20, 2010

Poveste

Viata mea este cuvant. Povesti despre ce a fost si nu inceteaza a mai fi pentru un suflet, in care s-au perindat atatia pasi. Lumea mea s-a nascut prin cuvant, din dor, iar dragostea ar fi trebuit sa vindece durerea acestei lumi. Speranta insa, un cuvant atat de frumos dar atat de fragil, isi pierde repede aripile de zbor, iar cuvintele raman doar o rana a tacerii. Pornite ca un cantec de inima, uneori mi-au zdrobit sufletul. Am ajuns in viata ta prin cuvant si am ramas datorita cuvintelor, ca o virgula intre raspuns si tacere. Am invatat  sufletul sa te iubeasca, l-am modelat, i-am dat aripi sa zboare. Apoi, cand a trebuit sa zboare liber spre inima ta s-a transformat doar in tacere, de teama sa nu fie plans intr-o lacrima.

sâmbătă, octombrie 16, 2010

Calatorie

Privesc o frunza ce s-a desprins usor din inaltimi de dor, visand ca zboara. Coboara lin ca intr-un dans al sufletului, catre pamantul plans cu stropi  marunti de lacrimi. Nu se grabeste, parca stie ca e ultimul drum catre sfarsit. Se invarte gratioasa in cercuri de vise, cautandu-si un loc de popas. Pare lung drumul pana la covorul de frunze peste care pasii nostrii calca nepasatori. Norocul ii surade in cale, poate pentru ultima oara in aceasta trecatoare clipa. S-a oprit in bratele unei flori, ca intr-o ingemanare de suflete pereche. Va ramane acolo, impietrita de pasiune, napastuita de o iubire imposibila, pana cand o pala de vant gelos o va smulge din bratele iubirii, trimitand-o spre covorul de talpi imbracate in vise... hranind copacul din care s-a desprins.

miercuri, octombrie 13, 2010

Oglinzi paralele



Ma privesc in oglinda. In coltul ochilor timpul mi-a mai brazdat un rid, un semn ca nu a uitat de trecerea mea prin imparatia lui. In par mi-a inflorit ghiocei mii ca intr-o primavara fara sfarsit, incercand sa imblanzeasca cumva toamna vietii, ce se apropie cu pasi marunti. Un foc mocnit arde in interiorul meu. In oglinda sufletului, timpul parca si-a oprit o clipa trecerea nemiloasa. Mi-a daruit zambete flori si vise speranta, care sa-mi aduca aminte ca trebuie sa daruiesc viata anilor si nu ani vietii. Intre doua oglinzi paralele, eu omul cu suflet de inger, zbor deasupra timpului, cautand un strop rosu de iubire in curcubeul vietii.

marți, octombrie 12, 2010

Trenul viselor

Asteptam cu totii intr-o gara numita Speranta. Imbratisati in suflete pereche sau singuri, chemand cu glasul inimii atingerea unei aripi de iubire, coboara noaptea peste noi. Inchidem ochii si visam caci visele nu dor. Imaginam calatorii cu trenul viselor, un tren care pentru o clipa, atat cat tine zbaterea de aripa a intunericului, face posibil ceea ce uneori doar mai speram ca s-ar putea intampla. In vis te chem, in vis te intalnesc , in vis te iubesc... trenul viselor te va aduce mereu in gara sufletului meu, acolo unde speranta moare ultima.

luni, octombrie 11, 2010

Picturi de iubire

E tarziu si noaptea imi poarta gandul spre tine. Cu ochii inchisi si sufletul zbor imaginez picturi de iubire. Suntem doar doua clipe pierdute in noapte, ce sfideaza aritmetica iubirii. Un barbat plus o femeie inlantuiti in visul iubirii fac o pereche, dar sufletele noastre de inger zboara impreuna fara a se atinge. Doua lumi paralele, care mana in mana au atins impreuna cerul, inchizand cercul iubirii, transformand visul intr-o pura realitate. Dimineata, cand m-am trezit, pasii tai lasasera urme de dor in sufletul meu si boabe lacrimi de speranta imi luminau din nou viata.

vineri, octombrie 08, 2010

Aripi fara timp


Te chinui sa-mi dai aripi sa zbor si ar trebui sa-ti multumesc, dar nu mai vreau sa zbor din nou singura. De aceea mi-e atat de teama iar sufletul meu plange cu lacrimi ascunse si nestiute de nimeni. Le-ai descoperit tu o data cu vinovatia mea... vinovata de a-mi dori iubirea dar de a alege intotdeauna drumul gresit. As fi vrut sa ramai cumva langa mine, ca un inger, dar si ingerii fug uneori de iubire. Maini intinse catre sufletul meu imi ofera totul dar eu nu mai am aripi de iubire... undeva, candva timpul a uitat sa mi le creasca.

joi, octombrie 07, 2010

Floare de zambet

Fericire, cat de scurt e uneori drumul catre tine si cat de putin constientizam acest lucru. Avem nevoie doar de un gand sosit din neguri de timp, de o aripa nevazuta de dor si multe vise, si chipul nostru infloreste zambete... flori. Azi imi rade inima cu dor de tine de care nu vreau sa ma vindec. De zambetul meu te-ai indragostit tu in timp ce glasul meu iti canta simfonii de iubire.

Lacrimi de timp


Toamna de jar isi plange frunzele cu lacrimi marunte de ploaie. Atatea frunze se desprind din copacul vietii, cautandu-si cumva rostul lor pe pamant. Cata intelepciune are o frunza care stie sa se bucure de fiecare clipa si cata nebunie poarta in suflet. Se spune ca frunza cade cand vrea copacul... simt cum se tanguie frunzele, cum se leapada de nemarginire, cum singuratatea poposeste cuminte in lacrimile mele cu gust de toamna. Ce grele sunt clipele caci o data cu scurgerea lor cad si frunzele sufletului meu, lasand copacul vietii dezbracat de vise.Pentru fiecare clipa cate o frunza, pentru fiecare frunza cate un suspin al timpului, o lacrima si el... desprinsa din copacul vietii.

duminică, octombrie 03, 2010

Te voi astepta



Uneori viata ia chip de asteptare.Invesmantata in picuri de soare, te astept cu nerabdarea pe care numai toamna mea o stie. Te astept la o rascruce cu miros de speranta si cu secundele impletite in vise, ce par a-si lua zborul in drum spre tine. Te voi astepta impreuna cu toamna, pe noianul de lacrimi de dor planse de sufletul meu.
Te voi astepta oricat va fi nevoie... caci intr-o zi stiu sigur ca din picaturi de ploaie voi asculta din nou glasul gandului tau.

sâmbătă, octombrie 02, 2010

Lacrima de dor




Astazi cand am deschis ochii sufletul meu alerga printre frunze de toamna, nascand simfonii de dor si iubire. Te-am acoperit in toate noptile in care ai fost departe cu raze de luna iar diminetile, la ceasca unei cafele usor amarui ,ti-am picurat lacrimi de dor. Nu te astept, desi cu puterea gandului te chem mereu langa mine... tu trecand prin sufletul meu ramanand, eu asteptand un strop de tine pe buze s-alint. Un simplu vis si multa iubire, in care eu te reinventez fiecarei zile, petrecuta departe de tine.