Astazi cand am deschis ochii sufletul meu alerga printre frunze de toamna, nascand simfonii de dor si iubire. Te-am acoperit in toate noptile in care ai fost departe cu raze de luna iar diminetile, la ceasca unei cafele usor amarui ,ti-am picurat lacrimi de dor. Nu te astept, desi cu puterea gandului te chem mereu langa mine... tu trecand prin sufletul meu ramanand, eu asteptand un strop de tine pe buze s-alint. Un simplu vis si multa iubire, in care eu te reinventez fiecarei zile, petrecuta departe de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu