marți, mai 01, 2012

Flori de suflet


Cuprinsi de frumusetea florilor deschidem drumuri cu sufletul. Imi cresc aripi catre o noua viata precum au inflorit lastarii timpului meu si vreau sa zbor. Chiar daca imi va fi greu, mangaiat de petale de flori, sufletul meu va invinge. Un zbor frumos pana la soare caci cine crede in zbor e stapan peste zare. Ca un curcubeu inmiresmat, florile imi lumineaza viata. Este acea zi de primavara cand soarele imi imbratiseaza sufletul, trezindu-l din dulci melancolii, iar fericirea pura se arata oamenilor simpli, care mai cred in ea. Primavara este timpul cand ne gandim la ce a fost, ne scuturam de flori si pornim cu suflete verzi sa facem planuri pentru ce are sa fie. Nimeni nu are totul dar fiecare tristete trebuie combinata cu bucuriile vietii. Vreau sa traiesc aici si acum, bucurandu-ma de ceea ce am si de ceea ce sunt, imbratisata de flori de suflet. Picturi parfumate cu vibrari de violet, suspine in vals de speranta... o noua primavara pe vechile dureri.

vineri, aprilie 20, 2012

Fum de vise


Inima femeii este ca timpul de primavara. In palma primaverii curg lacrimi de dor pe brate pline de verdeata, manunchi de sentimente frumoase ce ne coloreaza sufletele in culorile sperantei. O primavara lunga de visuri si pareri in care realizezi cine esti dupa gandurile pe care le ai, cand esti numai tu cu tine. Din miezul florilor de la marginea sufletului meu as vrea sa trimit in calea ta un buchet de vise, sa-l poti pastra in causul palmei unde te-am atins ultima oara. Ploile de dor ascund in adancurile din zori intrebari tulburatoare: cine suntem noi? Suntem zambete impletite in lacrimi colorate de vant, suntem doua lumi peste care cenusa timpului se asterne  fara sentimente, in fum de vise.

vineri, aprilie 13, 2012

Urme pe nisip



Pe o margine de gand privesc cum trece timpul sau poate doar noi trecem prin el. Fiecare om este o poveste gravata in piatra, insa de cele mai multe ori suntem doar urme gravate in nisip. Secunde goale umplute cu zbuciumul amintirilor, cu lacrimi de roua din zori, despart noaptea de zi. Timpul aduna prin camari parasite de suflet clipe indepartate, iar inima canta uneori  doar taceri si nelinisti, la o margine de lume. Ar trebui sa dam vise sperantelor, sa inflorim in roua diminetii floarea iertarii, in culori de curcubeu, caci stelele s-au rugat pentru a noastra fericire. In fiecare dimineata sa incercam sa aprindem cu soare sperantele, vise cazute in iarba, sa ne scuturam aripile din care sa cada dezamagirile si lacrimile, cu care oamenii ne-au impovarat uneori sufletul. Au plecat din viata noastra lasand doar amintiri concentrate in simple si puternice cuvinte: viata, iubire, durere, menire, esec, triumf, moarte. In ele se afla inscrise rosturile lumii, umbrele zorilor invartind zilele fara numar, prin care timpul trece nemilos sau poate doar noi trecem prin el.

sâmbătă, martie 31, 2012

Impreuna


Amintiri pe aripi de viata... 22 de ani impreuna. Noian de patimi, vise si dorinte, simfonii pe clapele unui pian ce canta in surdina povesti despre noi. Mainile noastre impreunate in zale de lant cuprind dragostea in causul lor, umpland secundele goale cu prea plinul fiintei noastre. Ne-am oferit unul altuia inima si sufletul, iar focul iubirii inca arde mocnit, cautand drumul spre eternitate. Deseori punem in viata lacat inimii dar ce a fost nu se pierde niciodata, daca iubirea noastra isi duce freamatul in timp. As vrea ca mana mea sa-ti daruiasca mangaieri, iubirea mea sa-ti fie reazam pentru orice durere. Imbraca-ma in ganduri, dezbraca-ma in vise si eu voi aparea in fata ta mai mult decat un adevar. Cum as putea sa-ti arat cat de mult te iubesc? In prag de sarbatoare iti daruiesc din nou, sufletul meu. LA MULTI ANI !



miercuri, martie 28, 2012

Regrete


Ce regretam cel mai mult? Pare atat de simplu sa traiesti viata, pentru ca merita traita, dar oare stim s-o traim? Alegerile noastre de cele mai multe ori sunt pentru ceilalti. Uitam sa ne urmam visele, sau cel putin o parte din ele. Le amanam unul cate unul sau le abandonam neputinciosi. Ne trezim plini de neimpliniri cand uneori e prea tarziu. Prea mult timp pierdut pentru lucruri marunte, prea putin timp petrecut cu noi si cei dragi, cu viata insasi. Luptam pentru lucruri si valori fara valoare cand ceea ce conteaza cu adevarat este doar sufletul nostru. Trecem sub tacere ceea ce simtim de teama sa nu ranim sau sa fim raniti. Ne dorim liniste, echilibru pana cand sufletul nostru fredoneaza doar simfonii mute de dor si iubire. Cine sa-l inteleaga cand nimeni nu-l aude? Avem atat de multe de facut si atat de putin timp, incat uitam de noi, de oameni. Sunt zi de zi in preajma noastra, dar uitam adesea ca o iubire adevarata trebuie intretinuta. Ne este dor de ei cand nu-i mai avem si atunci regretele sunt prea tarzii. Mimam fericirea si ii mintim pe ceilalti ca suntem fericiti, uitand  de fapt ca ne inselam doar pe noi. De teama schimbarii uitam sa fim fericiti pur, inocent, gresind omeneste. Fericirea este o alegere. Asteptam prea mult pentru a ne implini visurile. Le amanam pentru mai tarziu, pentru o zi cand poate vom realiza ca viata e de fapt dragoste, si unde dragoste nu e... nimic nu e.

vineri, martie 23, 2012

Fara tine


Este tarziu, si afara si in noi. Din copacul vietii visele incep sa se scuture unul cate unul. Picaturi  de ploaie desprinse de pe bolta sufletului meu imi intra in ochi si se preling lacrimi siroaie pe obraji. Intre iubire si ura e o prapastie doar de un pas. Impovarati de durere, printre lacrimi si zboruri frante, suflete ucise de prea multa cautare sau poate de prea lungi asteptari, ne-am transformat in dezamagiri si singuratate. Dimineata cand ma trezesc, soarele rasare, dar eu nu mai sunt langa tine. Nici atunci cand vei avea nevoie sa zambesti, nici cand zambetul ti se va transforma in plans. Viata mea e acum doar o bucata de hartie pe care timpul deseneaza pete de curcubeu, intr-o implorare muta de iertare. Tragedia vietii nu este ca se termina intr-o buna zi ci ca dureaza ani sa inalti spre stele zmeul iubirii si doar o clipa sa transformi totul intr-o lume pustie, cantec de suflet fara ecou. Cum sa traiesti doar cu jumatate de suflet?

marți, martie 20, 2012

Cioburi


Incerc sa adun intre filele vietii mele picaturile de fericire transformate acum doar in ganduri. Ce pret are fericirea? Cat costa un suras si o raza de soare? As putea spune... un pas in doi, un pas spre maine sau doar un pas spre nicaieri. N-am stiut sa zambesc atunci atunci cand nu ar fi trebuit sa plang, dar astazi plang in mijlocul timpului stingher cu fiecare particica din mine, pentru un strop nemeritat de fericire. Nici timpul, nici distanta, nici oamenii nu mai pot imblanzi durerea mea. Lacrimile soarelui, lacrimile cerului, lacrimile copacilor, lacrimile de fericire sunt acum lacrimile sufletului meu. Carbuni incinsi mi-au ars destinul iar sufletul tau m-a ucis fara sa ma atinga. In causul palmei tale aduni acum doar cioburi de suflet, ce nu mai folosesc nimanui. Inchid ochii si ma cufund in noi... eu nu te vad, tu nu ma vezi si nu mai suntem doi.

luni, martie 19, 2012

Cantecul sufletului



Oare exista tristete de care sa te vindece o lacrima ce-si canta in tacere durerea? Am asezat din nou dezamagirea intr-un raft al sufletului, acolo unde cuvintele frumoase nu si-au mai gasit locul. Poarta sufletului meu deschisa mereu pentru voi oameni, ce soptea cu fosnet de petale sunet de inima, am ferecat-o azi, pentru totdeauna. Ploaia si vantul vor purta in palme de dor imbratisarea sufletului meu, caci m-am transformat intr-o lacrima in zbor. Imi pun tampla pe norii cei albi, adun dintre valuri perle si nestemate si le asez cuminti la capatul unei noi zile, cu ochii atintiti in zare catre viitor. Am iubit cu puterea a mii si mii de sori dar pana si sorii trebuie sa moara cateodata. Inima mea a devenit dintr-o data prea mica pentru atat de multa durere... nu pot decat sa sper ca nu voi deveni doar amintire pe buzele voastre.

miercuri, martie 07, 2012

LA MULTI ANI, MAMA !




Mama... primul nostru cuvânt, lacrimă târzie, candelă a vieţii care nu se va stinge niciodată în sufletele noastre. Vorbesc despre tine cu respiraţia întretăiată, cuvântul se umple de rouă amară şi dulce, rostind gând de dor. Eşti undeva, în preajma mea şi mereu în sufletele noastre, tu, singura care ne ştii paşii pe de rost. Cu privirea caldă ne-ai urmărit fiecare pas al vieţii, ne-ai învăţat să credem în puterea de a exista, ne-ai alungat tristeţea şi ne-ai şters obrajii înlăcrimaţi. Ţi-am împărtăşit tristeţile noastre, am râs cu tine, atunci când am fost fericiţi, ne-ai mângâiat atunci când am fost răniţi. Fără iubirea ta nu am fi nimic din ceea ce suntem în prezent.Inima ta este un adânc abis la capătul căruia am găsit mereu iertare. Rugăciunile tale fierbinţi ne urmăresc la fiecare pas, căci Dumnezeu îţi ascultă inima de mamă. O mamă devine mai puternică când iubeşte şi crede-n speranţa ce-o poartă în gând zi de zi. E ziua femeii, ziua lor! Nici nu le vine-a crede că lumea le mai ştie, că lumea le mai vede. Să ascultăm frântura lor de şoaptă... noi ne-am îndepărtat, ele ne-aşteaptă. E ziua femeii, ziua mamei mele... ard amintirile ca nişte stele. Mamă, vrei de ziua ta, să-ţi aduc în dar o stea?

De ziua noastra



Timpul nostru e masurat in secunde, vise, sperante, bucurii, iubire. Suntem fluturi asezati sa se odihneasca pe o frunza de tacere. Suntem stele luminand tainic sufletele oamenilor, in noptile senine. Suntem lacrimi de cristal, vibrand de iubire la orice atingere.Suntem oglinzi, in care de veti stii sa priviti, veti vedea totul. Suntem flacari ce se ascund in ochii vostrii atunci cand zambiti. Suntem sotii, iubite, femei in cautarea sufletului pereche, un cuvant  care sta pe buzele tuturor, asteptand sa fie rostit. Ne gasim implinirea prin viata si ne punem sufletul in trairile si rascolirile zilnice. Suntem oarecum insasi viata, un soi bizar de miracol. Zambim si facem lumea sa zambeasca.  Incercam o viata intreaga sa ne descoperiti cine suntem cu adevarat, sa ne descoperiti sufletele, noua femeilor, cele care refuzam infrangerea chiar si atunci cand toata lumea se prabuseste in jurul nostru. Suntem puternice cand ne impartim sufletul, cand nu ne straduim sa ne ascundem slabiciunile, ci incercam sa le depasim. Pierdute printre randurile vietii, uitam adeseori ca in primul rand suntem femei. Tu mai stii cand ti-ai multumit tie insuti ca te-ai nascut femeie? Astazi, de ziua noastra, am merita ca inimile voastre sa ne atinga sufletul cu flori de nu-ma uita.La multi ani, tie femeie, ce te-ai nascut pentru ca lumea sa zambeasca !

joi, februarie 16, 2012

Amurg de iubire


Am vrut un sens in viata, sa fiu un suflet curat, aproape de tine, dar viata are uneori prea multe sensuri. Ma culcam adesea langa sufletul tau si era atat de bine acolo. Invatasem sa dansez printre vise, dar inima ranita refuza acum sa mai vibreze. Iubirea noastra a murit undeva, sub cuvinte. Nu stiu de ce plang, dar visele mele parca s-au trezit la realitate. Poate pentru ca nu mai pot imparti cu tine frumusetea unui curcubeu in zilele cand esti trist. Poate doar de tristetea amurgurilor, poate de drag, de blandete... cine mai stie? Astazi sufletul meu e plin de indoieli. Dragostea mea e ca un copil parasit si nu mai simt bataile inimii tale spunandu-mi atat de simplu... te iubesc. La miez de noapte, cand doar lumina lunii ne priveste, tineretea noastra a murit, iar apusul incepe sa doara. De ce-mi interzic tot ceea ce-mi doresc din toata inima?

duminică, februarie 12, 2012

Vise


Cu ochii inlacrimati de vise, degetele tremurande ale noptii stropesc cu ceata zorile. As vrea sa pot opri clepsidra timpului, sa aduc inapoi minutele amintiri, ce-mi ard sufletul. Intre soapte triste, ratacite printre umbre de dor, palma ta imi mangaie lacrimile sirag, in timp ce ochii mei, iti daruiesc zambete de iubire. Poti mangaia o lacrima, poti saruta un vis?

marți, februarie 07, 2012

Implinire



Am reusit oare sa opresc caderea din inalt? Ma simt ca o harpa frematand de viata, pe care degetele nevazute ale timpului canta duios in fiecare seara, elegii de dor,  in asteptarea unei noi dimineti. Cand zorii separa visele noptii, cand lumina imprastie stelele, astept soaptele tale sa-mi de-a din nou aripi de zbor, deasupra tuturor. Ai deschis atatea ferestre sufletului meu, citindu-mi cu limpezimea gandului tau cartea vietii, scrisa de multe ori cu condeiul muiat in lacrimi si vise. Mangaiat, sufletul meu te imbratiseaza intr-o secunda de iubire, de fericire si saruta fiecare petala de timp cu dragoste si recunostinta. Da, am reusit sa opresc caderea din inalt, daruind vietii mele eternitatea viselor. Ce poate fi mai sublim decat sa opresti trecerea timpului zburand pe aripi de vise, transformand tristetile tale in impliniri?