Fara tine

Este tarziu, si afara si in noi. Din copacul vietii visele incep sa se scuture unul cate unul. Picaturi  de ploaie desprinse de pe bolta sufletului meu imi intra in ochi si se preling lacrimi siroaie pe obraji. Intre iubire si ura e o prapastie doar de un pas. Impovarati de durere, printre lacrimi si zboruri frante, suflete ucise de prea multa cautare sau poate de prea lungi asteptari, ne-am transformat in dezamagiri si singuratate. Dimineata cand ma trezesc, soarele rasare, dar eu nu mai sunt langa tine. Nici atunci cand vei avea nevoie sa zambesti, nici cand zambetul ti se va transforma in plans. Viata mea e acum doar o bucata de hartie pe care timpul deseneaza pete de curcubeu, intr-o implorare muta de iertare. Tragedia vietii nu este ca se termina intr-o buna zi ci ca dureaza ani sa inalti spre stele zmeul iubirii si doar o clipa sa transformi totul intr-o lume pustie, cantec de suflet fara ecou. Cum sa traiesti doar cu jumatate de suflet?