Implinire

Am reusit oare sa opresc caderea din inalt? Ma simt ca o harpa frematand de viata, pe care degetele nevazute ale timpului canta duios in fiecare seara, elegii de dor,  in asteptarea unei noi dimineti. Cand zorii separa visele noptii, cand lumina imprastie stelele, astept soaptele tale sa-mi de-a din nou aripi de zbor, deasupra tuturor. Ai deschis atatea ferestre sufletului meu, citindu-mi cu limpezimea gandului tau cartea vietii, scrisa de multe ori cu condeiul muiat in lacrimi si vise. Mangaiat, sufletul meu te imbratiseaza intr-o secunda de iubire, de fericire si saruta fiecare petala de timp cu dragoste si recunostinta. Da, am reusit sa opresc caderea din inalt, daruind vietii mele eternitatea viselor. Ce poate fi mai sublim decat sa opresti trecerea timpului zburand pe aripi de vise, transformand tristetile tale in impliniri?