Noian de ganduri, adieri suave isi fac loc la fereastra mea. Joc de lumini si umbre, printre ramuri dezbracate de vise, in timp ce inima mea bate in ritmul unui cantec de toamna.In acest tavalug de sentimente, oare cate vise se ascund in pasi de dans, in aceasta sonata tarzie de suflet? Cate umbre se furiseaza la fereastra? Cate vise vin in vizita si pleaca? Tacere... doar glasul toamnei ce canta o trista romanta despre timpul din viata mea sau poate despre viata ce mi-a mai ramas, in lupta cu necrutatorul TIMP.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu