duminică, noiembrie 06, 2011

Ploua cu frunze



Ploua cu frunze, plang in mine gandurile. Sunt strigatul neputintei pe care il auzi cand tac, sunt acorduri de suflet cand ma privesti, sunt parfum de amintire despre noi. Uneori cuvintele raman suspendate intre cer si pamant, asemeni frunzelor ce valseaza in cantec de toamna, intr-o tresarire de vis. Totul pare atat de efemer, vise prabusite intr-o lacrima de speranta, ecouri de suspin. Izbucnire de tristete si bucurie de a spera, pete ruginii de intuneric, sperante plutind in aer de o nemarginita frumusete. Pe covorul de frunze nevazut al sufletului meu, destinul imagineaza cantece ale iubirii, muzica dulce, fara sfarsit, numita... VIATA.

Niciun comentariu: