Oglinzi paralele

Ma privesc in oglinda. In coltul ochilor timpul mi-a mai brazdat un rid, un semn ca nu a uitat de trecerea mea prin imparatia lui. In par mi-a inflorit ghiocei mii ca intr-o primavara fara sfarsit, incercand sa imblanzeasca cumva toamna vietii, ce se apropie cu pasi marunti. Un foc mocnit arde in interiorul meu. In oglinda sufletului, timpul parca si-a oprit o clipa trecerea nemiloasa. Mi-a daruit zambete flori si vise speranta, care sa-mi aduca aminte ca trebuie sa daruiesc viata anilor si nu ani vietii. Intre doua oglinzi paralele, eu omul cu suflet de inger, zbor deasupra timpului, cautand un strop rosu de iubire in curcubeul vietii.