Trenul iubirii

Vantul napraznic al schimbarii bate uneori peste cuibul iubirii. Durerea si speranta ne-a unit candva visurile. Singuratatea ne-a adus impreuna, intr-o imbratisare ce am fi vrut-o vesnica, binecuvantati cu o iubire aproape imposibila. Te-am iubit atat de pur, atat de sincer, dar vesnic inlacrimat. Acum se pare ca te-ai vindecat de iubire. Imi simt inima smulsa din piept si aruncata pe sinele trenului cu iubire. Imi amintesc ca undeva, cu mii de statii in urma, un suflet astepta un altul. In ce gara a sufletului m-ai uitat, sa poate doar m-ai ratacit printre vise ? Poate intr-o zi vei cobori in gara potrivita si-mi vei zari din nou sufletul, asteptandu-te.