O umbra de melancolie imi mangaie sufletul. Viata imi pare o poveste nesfarsita, scrisa cu pana muiata in lacrimile sufletelor noastre. In camera ard doua lumanari; una pentru mine, una pentru tine. Ingemanare de iubire in strop de asteptare, asa imi apari in lumina gandului meu. Sufletul tau picura vesnicii intr-un duios colind de dor, iar in camera, in surdina, vocea de suflet a unui vis, mangaie pe strune de inima, geana de intuneric. Asculti alaturi de mine glasul inimii. Cu puterea gandului mangaiem cu o imbratisare de inger pamantul, stergand impreuna lacrimile norilor, impartind vise. E atat de simplu sa poti zbura la marginea unui gand ca o blanda adiere, despartind taceri, picurand asteptari peste cuvinte. E noapte si impreuna am compus simfonia fericirii creionata pe portativul inimii, printre vise, intr-o ingemanare de suflete pereche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu