Cantec trist

Ploua cu lacrimi de suflet peste pamantul presarat uneori cu atata tristete. Din miile de culori prinse in curcubeul vietii alegem tacerea pentru a desena inimi pe cararile timpului. Nu mai simtim cat rosu picura din sufletul ranit de taceri fara rost. Nu devenim nici mai frumosi, nici mai buni, dar reusim sa transformam sperantele in iluzii, petalele de suflet in boabe roua de suspin. Mi-e dor si doare, dar va trebui sa inteleg ca un prieten adevarat imi va ramane alaturi chiar si cand ceilalti vor pleca. Sper ca vei gasi in inima ta puterea de a-mi transforma ranile sufletului in flori de nu-ma-uita si lacrimile in zambete, doar iubind... si atat.