Ploua... cu lacrimi ce-mi spala sufletul. Mi-e dor, atat de dor incat daca as putea te-as scoate din vise sa te imbratisez.Nu am incetat sa sper, dar speranta e uneori atat de fragila. Asemenea pasarilor de vara ce-si iau zborul la prima adiere a frunzelor de toamna. Exista frunze care se incapataneaza sa nu cada asa cum exista clipe si oameni pe care pur si simplu nu-i poti uita.In sufletul meu, iubirea arde ca o lumanare si face ceea ce nici soarele nu reuseste... lumineaza noaptea visele mele.Totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul nu o pot schimba vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu