Calatorie

Privesc o frunza ce s-a desprins usor din inaltimi de dor, visand ca zboara. Coboara lin ca intr-un dans al sufletului, catre pamantul plans cu stropi  marunti de lacrimi. Nu se grabeste, parca stie ca e ultimul drum catre sfarsit. Se invarte gratioasa in cercuri de vise, cautandu-si un loc de popas. Pare lung drumul pana la covorul de frunze peste care pasii nostrii calca nepasatori. Norocul ii surade in cale, poate pentru ultima oara in aceasta trecatoare clipa. S-a oprit in bratele unei flori, ca intr-o ingemanare de suflete pereche. Va ramane acolo, impietrita de pasiune, napastuita de o iubire imposibila, pana cand o pala de vant gelos o va smulge din bratele iubirii, trimitand-o spre covorul de talpi imbracate in vise... hranind copacul din care s-a desprins.