Te chinui sa-mi dai aripi sa zbor si ar trebui sa-ti multumesc, dar nu mai vreau sa zbor din nou singura. De aceea mi-e atat de teama iar sufletul meu plange cu lacrimi ascunse si nestiute de nimeni. Le-ai descoperit tu o data cu vinovatia mea... vinovata de a-mi dori iubirea dar de a alege intotdeauna drumul gresit. As fi vrut sa ramai cumva langa mine, ca un inger, dar si ingerii fug uneori de iubire. Maini intinse catre sufletul meu imi ofera totul dar eu nu mai am aripi de iubire... undeva, candva timpul a uitat sa mi le creasca.
2 comentarii:
Frumos....
As dori sa-ti multumesc... dar cuvintele nu au puterea sa exprime ceea ce simt. Iti multumesc !
Trimiteți un comentariu