Între ieri şi azi trăiesc fiecare zi ca pe o naştere sub botezul frumuseţii. Am sufletul curat ca al unui copil şi încă mai cred în miracole, pentru că ele se întâmplă în fiecare clipă, doar ochiul inimii mele trebuie să le perceapă. Am sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut. Facem compromisuri, cântărim, alegem, suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. În inima mea s-au adunat frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului, inramate cu dragoste de tine, intr-un vis. Vreau să-mi împart sufletul, vreau să iti arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu. Ia-mă de mana te rog, sa nu imi fie frică ca ma voi rani din nou . Prin amintiri ce încă ne ţin minte, ne facem drum cu paşi mărunţi şi goi. Simţim arsura nisipului fierbinte, puterea de a-l străbate există insa... doar în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu