Inchid ochii... amintiri vin si pleaca, lasand in urma lor spume albe de dor.Valuri neputincioase mor sub pleoapele mele inlacrimate, lasandu-mi blandetea si umezeala saruturilor tale. Prin parul ravasit de vantul sperantei, degetele tale imi mangaie cald visele. In urechi aud cantecul marii, intr-un ritm netulburat si continuu de inima. Tipatul de pescarus sparge linistea adanca in care m-am cufundat si tresar cand imi cuprinzi ca intr-un cuib cald umerii. Ma cufund in verdele privirii tale, doua ape adanci si atat de linistite, devenind doua umbre care se contopesc intr-o amintire la tarm de mare. Linistea invaluie totul si doar valurile in cadenta lor somnoroasa viseaza alaturi de noi. Pasii nostri la tarm de mare au fost stersi de valuri, dar sufletele noastre infierbantate isi striga dorul de zbor. Undeva pe linia infinitului, sufletul meu intalneste sufletul care de atata asteptare a devenit ploaie de curcubeu peste visele mele. Lacrima sarata dintr-o amintire de iubire se prelinge in coltul ochilor mei incet, incet, in causul palmei tale, iar pasii mei se indreapta catre o noua zi sau poate catre un nou vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu