Micuta stea

Putem rescrie oare iubirea din cenusa amintirilor? Vine o zi cand cineva doreste sa iti ofere ce ai avut dar de care te-ai dezobisnuit: tandrete, iubire. Ma intreb mirata ce am facut sa merit tot ceea ce imi oferi.Uitasem efectiv cum e sa fi iubita. Tu insa m-ai facut sa stiu ce vreau si ce astept de la viata, sa cred in mine si in puterea de a ma schimba , sa ma bucur pentru ceea ce sunt, sa am intelepciunea de a stii sa pretuiesc ceea ce am primit, sa stralucesc ca o micuta stea pe bolta inimii tale. Nu am stiut niciodata sa ma port ca si cum ceva mi s-ar cuveni. Nu stiu sa cer dar stiu sa primesc si sa ofer fara sa mi se ceara. Sunt lucruri pe care, daca nu le-ai facut si nu le-ai invatat la timp, s-ar putea sa nu le mai poti invata niciodata. Nu e tarziu insa, atata vreme cat inima bate . Am aruncat oglinzile si am ales sa ma uit in ochii tai. Simt ca devin mai frumoasa pentru ca stiu ca te pot face fericit. Un suflet nu se prinde intamplator in panza de paianjen al destinului. Viata m-a invatat sa ma plec in fata ei si sa multumesc din suflet pentru tot ceea ce am avut, am pierdut si am regasit in acel loc. M-a invatat ca putem sa-i dezlegam sensurile atunci cand iubim si suntem iubiti, cand iubirea ne apartine doar noua si vietii... si oamenilor, care, ca si noi, au invatat sa traiasca.