Flori de suflet

Cuprinsi de frumusetea florilor deschidem drumuri cu sufletul. Imi cresc aripi catre o noua viata precum au inflorit lastarii timpului meu si vreau sa zbor. Chiar daca imi va fi greu, mangaiat de petale de flori, sufletul meu va invinge. Un zbor frumos pana la soare caci cine crede in zbor e stapan peste zare. Ca un curcubeu inmiresmat, florile imi lumineaza viata. Este acea zi de primavara cand soarele imi imbratiseaza sufletul, trezindu-l din dulci melancolii, iar fericirea pura se arata oamenilor simpli, care mai cred in ea. Primavara este timpul cand ne gandim la ce a fost, ne scuturam de flori si pornim cu suflete verzi sa facem planuri pentru ce are sa fie. Nimeni nu are totul dar fiecare tristete trebuie combinata cu bucuriile vietii. Vreau sa traiesc aici si acum, bucurandu-ma de ceea ce am si de ceea ce sunt, imbratisata de flori de suflet. Picturi parfumate cu vibrari de violet, suspine in vals de speranta... o noua primavara pe vechile dureri.

Fum de vise

Inima femeii este ca timpul de primavara. In palma primaverii curg lacrimi de dor pe brate pline de verdeata, manunchi de sentimente frumoase ce ne coloreaza sufletele in culorile sperantei. O primavara lunga de visuri si pareri in care realizezi cine esti dupa gandurile pe care le ai, cand esti numai tu cu tine. Din miezul florilor de la marginea sufletului meu as vrea sa trimit in calea ta un buchet de vise, sa-l poti pastra in causul palmei unde te-am atins ultima oara. Ploile de dor ascund in adancurile din zori intrebari tulburatoare: cine suntem noi? Suntem zambete impletite in lacrimi colorate de vant, suntem doua lumi peste care cenusa timpului se asterne  fara sentimente, in fum de vise.

Urme pe nisip

Pe o margine de gand privesc cum trece timpul sau poate doar noi trecem prin el. Fiecare om este o poveste gravata in piatra, insa de cele mai multe ori suntem doar urme gravate in nisip. Secunde goale umplute cu zbuciumul amintirilor, cu lacrimi de roua din zori, despart noaptea de zi. Timpul aduna prin camari parasite de suflet clipe indepartate, iar inima canta uneori  doar taceri si nelinisti, la o margine de lume. Ar trebui sa dam vise sperantelor, sa inflorim in roua diminetii floarea iertarii, in culori de curcubeu, caci stelele s-au rugat pentru a noastra fericire. In fiecare dimineata sa incercam sa aprindem cu soare sperantele, vise cazute in iarba, sa ne scuturam aripile din care sa cada dezamagirile si lacrimile, cu care oamenii ne-au impovarat uneori sufletul. Au plecat din viata noastra lasand doar amintiri concentrate in simple si puternice cuvinte: viata, iubire, durere, menire, esec, triumf, moarte. In ele se afla inscrise rosturile lumii, umbrele zorilor invartind zilele fara numar, prin care timpul trece nemilos sau poate doar noi trecem prin el.

Impreuna

Amintiri pe aripi de viata... 22 de ani impreuna. Noian de patimi, vise si dorinte, simfonii pe clapele unui pian ce canta in surdina povesti despre noi. Mainile noastre impreunate in zale de lant cuprind dragostea in causul lor, umpland secundele goale cu prea plinul fiintei noastre. Ne-am oferit unul altuia inima si sufletul, iar focul iubirii inca arde mocnit, cautand drumul spre eternitate. Deseori punem in viata lacat inimii dar ce a fost nu se pierde niciodata, daca iubirea noastra isi duce freamatul in timp. As vrea ca mana mea sa-ti daruiasca mangaieri, iubirea mea sa-ti fie reazam pentru orice durere. Imbraca-ma in ganduri, dezbraca-ma in vise si eu voi aparea in fata ta mai mult decat un adevar. Cum as putea sa-ti arat cat de mult te iubesc? In prag de sarbatoare iti daruiesc din nou, sufletul meu. LA MULTI ANI !

Regrete

Ce regretam cel mai mult? Pare atat de simplu sa traiesti viata, pentru ca merita traita, dar oare stim s-o traim? Alegerile noastre de cele mai multe ori sunt pentru ceilalti. Uitam sa ne urmam visele, sau cel putin o parte din ele. Le amanam unul cate unul sau le abandonam neputinciosi. Ne trezim plini de neimpliniri cand uneori e prea tarziu. Prea mult timp pierdut pentru lucruri marunte, prea putin timp petrecut cu noi si cei dragi, cu viata insasi. Luptam pentru lucruri si valori fara valoare cand ceea ce conteaza cu adevarat este doar sufletul nostru. Trecem sub tacere ceea ce simtim de teama sa nu ranim sau sa fim raniti. Ne dorim liniste, echilibru pana cand sufletul nostru fredoneaza doar simfonii mute de dor si iubire. Cine sa-l inteleaga cand nimeni nu-l aude? Avem atat de multe de facut si atat de putin timp, incat uitam de noi, de oameni. Sunt zi de zi in preajma noastra, dar uitam adesea ca o iubire adevarata trebuie intretinuta. Ne este dor de ei cand nu-i mai avem si atunci regretele sunt prea tarzii. Mimam fericirea si ii mintim pe ceilalti ca suntem fericiti, uitand  de fapt ca ne inselam doar pe noi. De teama schimbarii uitam sa fim fericiti pur, inocent, gresind omeneste. Fericirea este o alegere. Asteptam prea mult pentru a ne implini visurile. Le amanam pentru mai tarziu, pentru o zi cand poate vom realiza ca viata e de fapt dragoste, si unde dragoste nu e... nimic nu e.

Fara tine

Este tarziu, si afara si in noi. Din copacul vietii visele incep sa se scuture unul cate unul. Picaturi  de ploaie desprinse de pe bolta sufletului meu imi intra in ochi si se preling lacrimi siroaie pe obraji. Intre iubire si ura e o prapastie doar de un pas. Impovarati de durere, printre lacrimi si zboruri frante, suflete ucise de prea multa cautare sau poate de prea lungi asteptari, ne-am transformat in dezamagiri si singuratate. Dimineata cand ma trezesc, soarele rasare, dar eu nu mai sunt langa tine. Nici atunci cand vei avea nevoie sa zambesti, nici cand zambetul ti se va transforma in plans. Viata mea e acum doar o bucata de hartie pe care timpul deseneaza pete de curcubeu, intr-o implorare muta de iertare. Tragedia vietii nu este ca se termina intr-o buna zi ci ca dureaza ani sa inalti spre stele zmeul iubirii si doar o clipa sa transformi totul intr-o lume pustie, cantec de suflet fara ecou. Cum sa traiesti doar cu jumatate de suflet?

Cioburi

Incerc sa adun intre filele vietii mele picaturile de fericire transformate acum doar in ganduri. Ce pret are fericirea? Cat costa un suras si o raza de soare? As putea spune... un pas in doi, un pas spre maine sau doar un pas spre nicaieri. N-am stiut sa zambesc atunci atunci cand nu ar fi trebuit sa plang, dar astazi plang in mijlocul timpului stingher cu fiecare particica din mine, pentru un strop nemeritat de fericire. Nici timpul, nici distanta, nici oamenii nu mai pot imblanzi durerea mea. Lacrimile soarelui, lacrimile cerului, lacrimile copacilor, lacrimile de fericire sunt acum lacrimile sufletului meu. Carbuni incinsi mi-au ars destinul iar sufletul tau m-a ucis fara sa ma atinga. In causul palmei tale aduni acum doar cioburi de suflet, ce nu mai folosesc nimanui. Inchid ochii si ma cufund in noi... eu nu te vad, tu nu ma vezi si nu mai suntem doi.

Cantecul sufletului

Oare exista tristete de care sa te vindece o lacrima ce-si canta in tacere durerea? Am asezat din nou dezamagirea intr-un raft al sufletului, acolo unde cuvintele frumoase nu si-au mai gasit locul. Poarta sufletului meu deschisa mereu pentru voi oameni, ce soptea cu fosnet de petale sunet de inima, am ferecat-o azi, pentru totdeauna. Ploaia si vantul vor purta in palme de dor imbratisarea sufletului meu, caci m-am transformat intr-o lacrima in zbor. Imi pun tampla pe norii cei albi, adun dintre valuri perle si nestemate si le asez cuminti la capatul unei noi zile, cu ochii atintiti in zare catre viitor. Am iubit cu puterea a mii si mii de sori dar pana si sorii trebuie sa moara cateodata. Inima mea a devenit dintr-o data prea mica pentru atat de multa durere... nu pot decat sa sper ca nu voi deveni doar amintire pe buzele voastre.

LA MULTI ANI, MAMA !

Mama... primul nostru cuvânt, lacrimă târzie, candelă a vieţii care nu se va stinge niciodată în sufletele noastre. Vorbesc despre tine cu respiraţia întretăiată, cuvântul se umple de rouă amară şi dulce, rostind gând de dor. Eşti undeva, în preajma mea şi mereu în sufletele noastre, tu, singura care ne ştii paşii pe de rost. Cu privirea caldă ne-ai urmărit fiecare pas al vieţii, ne-ai învăţat să credem în puterea de a exista, ne-ai alungat tristeţea şi ne-ai şters obrajii înlăcrimaţi. Ţi-am împărtăşit tristeţile noastre, am râs cu tine, atunci când am fost fericiţi, ne-ai mângâiat atunci când am fost răniţi. Fără iubirea ta nu am fi nimic din ceea ce suntem în prezent.Inima ta este un adânc abis la capătul căruia am găsit mereu iertare. Rugăciunile tale fierbinţi ne urmăresc la fiecare pas, căci Dumnezeu îţi ascultă inima de mamă. O mamă devine mai puternică când iubeşte şi crede-n speranţa ce-o poartă în gând zi de zi. E ziua femeii, ziua lor! Nici nu le vine-a crede că lumea le mai ştie, că lumea le mai vede. Să ascultăm frântura lor de şoaptă... noi ne-am îndepărtat, ele ne-aşteaptă. E ziua femeii, ziua mamei mele... ard amintirile ca nişte stele. Mamă, vrei de ziua ta, să-ţi aduc în dar o stea?

De ziua noastra

Timpul nostru e masurat in secunde, vise, sperante, bucurii, iubire. Suntem fluturi asezati sa se odihneasca pe o frunza de tacere. Suntem stele luminand tainic sufletele oamenilor, in noptile senine. Suntem lacrimi de cristal, vibrand de iubire la orice atingere.Suntem oglinzi, in care de veti stii sa priviti, veti vedea totul. Suntem flacari ce se ascund in ochii vostrii atunci cand zambiti. Suntem sotii, iubite, femei in cautarea sufletului pereche, un cuvant  care sta pe buzele tuturor, asteptand sa fie rostit. Ne gasim implinirea prin viata si ne punem sufletul in trairile si rascolirile zilnice. Suntem oarecum insasi viata, un soi bizar de miracol. Zambim si facem lumea sa zambeasca.  Incercam o viata intreaga sa ne descoperiti cine suntem cu adevarat, sa ne descoperiti sufletele, noua femeilor, cele care refuzam infrangerea chiar si atunci cand toata lumea se prabuseste in jurul nostru. Suntem puternice cand ne impartim sufletul, cand nu ne straduim sa ne ascundem slabiciunile, ci incercam sa le depasim. Pierdute printre randurile vietii, uitam adeseori ca in primul rand suntem femei. Tu mai stii cand ti-ai multumit tie insuti ca te-ai nascut femeie? Astazi, de ziua noastra, am merita ca inimile voastre sa ne atinga sufletul cu flori de nu-ma uita.La multi ani, tie femeie, ce te-ai nascut pentru ca lumea sa zambeasca !

Amurg de iubire

 

Am vrut un sens in viata, sa fiu un suflet curat, aproape de tine, dar viata are uneori prea multe sensuri. Ma culcam adesea langa sufletul tau si era atat de bine acolo. Invatasem sa dansez printre vise, dar inima ranita refuza acum sa mai vibreze. Iubirea noastra a murit undeva, sub cuvinte. Nu stiu de ce plang, dar visele mele parca s-au trezit la realitate. Poate pentru ca nu mai pot imparti cu tine frumusetea unui curcubeu in zilele cand esti trist. Poate doar de tristetea amurgurilor, poate de drag, de blandete... cine mai stie? Astazi sufletul meu e plin de indoieli. Dragostea mea e ca un copil parasit si nu mai simt bataile inimii tale spunandu-mi atat de simplu... te iubesc. La miez de noapte, cand doar lumina lunii ne priveste, tineretea noastra a murit, iar apusul incepe sa doara. De ce-mi interzic tot ceea ce-mi doresc din toata inima?

Vise

Cu ochii inlacrimati de vise, degetele tremurande ale noptii stropesc cu ceata zorile. As vrea sa pot opri clepsidra timpului, sa aduc inapoi minutele amintiri, ce-mi ard sufletul. Intre soapte triste, ratacite printre umbre de dor, palma ta imi mangaie lacrimile sirag, in timp ce ochii mei, iti daruiesc zambete de iubire. Poti mangaia o lacrima, poti saruta un vis?

Implinire

Am reusit oare sa opresc caderea din inalt? Ma simt ca o harpa frematand de viata, pe care degetele nevazute ale timpului canta duios in fiecare seara, elegii de dor,  in asteptarea unei noi dimineti. Cand zorii separa visele noptii, cand lumina imprastie stelele, astept soaptele tale sa-mi de-a din nou aripi de zbor, deasupra tuturor. Ai deschis atatea ferestre sufletului meu, citindu-mi cu limpezimea gandului tau cartea vietii, scrisa de multe ori cu condeiul muiat in lacrimi si vise. Mangaiat, sufletul meu te imbratiseaza intr-o secunda de iubire, de fericire si saruta fiecare petala de timp cu dragoste si recunostinta. Da, am reusit sa opresc caderea din inalt, daruind vietii mele eternitatea viselor. Ce poate fi mai sublim decat sa opresti trecerea timpului zburand pe aripi de vise, transformand tristetile tale in impliniri?

Cantec de toamna

Noian de ganduri, adieri suave isi fac loc la fereastra mea. Joc de lumini si umbre, printre ramuri dezbracate de vise, in timp ce inima mea bate in ritmul unui cantec de toamna.In acest tavalug de sentimente, oare cate vise se ascund in pasi de dans, in aceasta sonata tarzie de suflet? Cate umbre se furiseaza la fereastra? Cate vise vin in vizita si pleaca? Tacere... doar glasul toamnei ce canta o trista romanta despre timpul din viata mea sau poate despre viata ce mi-a mai ramas, in lupta cu necrutatorul TIMP.

Ploua cu frunze

Ploua cu frunze, plang in mine gandurile. Sunt strigatul neputintei pe care il auzi cand tac, sunt acorduri de suflet cand ma privesti, sunt parfum de amintire despre noi. Uneori cuvintele raman suspendate intre cer si pamant, asemeni frunzelor ce valseaza in cantec de toamna, intr-o tresarire de vis. Totul pare atat de efemer, vise prabusite intr-o lacrima de speranta, ecouri de suspin. Izbucnire de tristete si bucurie de a spera, pete ruginii de intuneric, sperante plutind in aer de o nemarginita frumusete. Pe covorul de frunze nevazut al sufletului meu, destinul imagineaza cantece ale iubirii, muzica dulce, fara sfarsit, numita... VIATA.

Emotie de toamna

 

Mi-e sufletul bucata de hartie, din care timpul rupe fasii mereu. Pe o pagina de viata ma ascund de lumea ce nu stie de ce curg azi lacrimi de fericire din versul meu. Fiecare stea poarta in sufletul ei o poveste. Privesc ades spre cer si ma gandesc la povestea vietii mele. Pe bolta sufletului meu norii plang lacrimi de fericire. In drumul spre ele, un inger cu suflet de om, mi-a asternut covor de vise curate. A avut puterea sa topeasca neaua din sufletul meu obosit si sa faca din viata mea un nou rasarit. S-a furisat pe poarta inimii mele un vis iar el l-a transformat in realitate, aratandu-mi  ca fiecare om este in sine o lume, un vis in care zace o istorie a lumii. Mi-a incoltit in suflet speranta ca o samanta iar visele mele au devenit realitate, in culori de curcubeu. In fiecare dimineata aprinde cu soare lumanarile sperantelor din sufletul meu. Mi-am impletit visele cu izvoarele noptilor iar flacara inimii lui mi-a devenit felinar catre un nou drum, drumul spre scoala. Cu sufletul insetat m-am asezat cuminte printre sufletele atat de tinere. Am prins clipa in pumni si am transformat-o in fluturi colorati. Sufletul meu plutea si era la fel de tanar ca si al colegilor mei. Parca si timpul se oprise in loc, respirand alaturi de noi amintiri. Intre ele se aflau  inscrise rosturile lumii. Cele mai minunate lucruri din lume ni se intampla atunci cand existand, intram in alta clipa. Mi-am auzit gandurile, mi-am auzit bataile inimii si falfaitul de aripi al sufletului si am inteles cine sunt, cine esti. Mana ta imi daruieste mangaieri si reazam pentru orice durere. Ador fiecare traire, caci superba e clipa unui zambet si lacrima de fericire ce pare ca vrea sa-mi atinga obrazul. Acest drum are o inima?  Daca iei o floare in mana si te uiti cu adevarat la ea, devine lumea ta pentru moment. Sufletul meu a prins din nou viata, devenind din nou copil. Iti multumesc inger drag!

Murmur de ploaie

Pe nisipul fierbinte al inimii mele simt gandurile tale ca o bataie de inima, ce tin aprinsa candela iubirii. Amintirea sarutului tau e ca o zbatere de aripi ce-mi pecetluieste buzele intr-un zambet, in singuratatile mele de dincolo de zi. Te port in adancul sufletului meu, acolo unde razele soarelui patrund piezise ca un fum de amintire, iar zambetul tau imi lumineaza noptile fara luna. Te vreau si acum in murmur de ploaie sa-mi soptesti cuvinte doar de noi intelese, iar degetele tale sa-mi rataceasca pe frunte, mangaind departarile dintre noi. Sa radem impreuna cand viata plange, sa invatam sa ascultam cu sufletul soaptele suspinelor din lacrimile de ploaie, ce cad marunt odata cu melancolica durere a frunzelor de toamna.

La multi ani, RADIO ART FOR YOU! ... iti transmite din departari, un suflet hoinar, candva vocea unui vis... pentru voi, MIHAELA. Pe carari reci, insingurate, hoinareste sufletul meu, unde uneori mi-e prietena doar tristetea, dar de acolo ma gandesc cu drag la voi. RadioArtForYou si colegii mei, moderatorii, mi-au fost loiali camarazi si m-au insotit atunci cand pasul meu se pierdea pe tacutele alei ale sufletului. Alaturi de voi, glasuri tacute pe aripi de iubire, faceam ca inimile noastre sa cante bucurii. Am furat timpului fericiri alaturi de radioul meu de suflet, care iata, astazi implineste alaturi de noi, doi ani. Astazi nu mai cant alaturi de voi, nu mai sper si nici nu mai cer timpului sa se opreasca, dar sufletul meu insetat de viata va doreste mult succes in continuare, iar RadioArt ForYou sa ramana ceea ce a fost intotdeauna, un radio creat din vise de prieten pentru vise de prieten. Petrecutele ceasuri cu tine sunt pentru mine perle insirate in matanii. Le picur incet, una cate una, sirag de margele, visele mele alaturi de voi. La multi ani, RADIO ART FOR YOU! La multi ani dragi colegi!

Asteptare

Intre freamatul sufletului meu impiedicand lacrimile sa-si croiasca din nou drum pe obrajii mei si ticaitul ceasului din perete, viata isi urmeaza cursul cum vrea ea. Ma asez din nou la masa tacerii, de vorba doar cu sufletul meu. Nu am stiut intotdeauna si la timp cum sa ma port cu oamenii din viata mea. Am simtit in ochii lor caldura vietii, bucurie si dragoste. Ne-am intersectat drumurile in atingeri de trup si inima, incercand sa schimbam mersul firesc al lucrurilor. Cine mai sunt eu? Cum sunt eu? Nici sufletul meu nu mai stie ce vreau sa mai las in urma mea, pe cine sa pun mai presus decat mine. Inevitabil, intr-o zi , veti pleca cu totii din viata mea, desi despartirea e atat de dureroasa. " A fi cu tine sau a nu fi cu tine este singurul mod pe care il mai am la indemana ca sa masor timpul", incercand sa fiu din nou EU, inainte ca tampla sufletului sa incarunteasca, sorbind nectarul dulce-amarui al asteptarii.

Iubire adevarata

"Unde se duc iubirile noastre?", ma intrebam adesea, gandindu-ma ca otrava durerii va schimba dulceata primului sarut in amar, ca amintirile frumoase vor disparea in uitare, ca un fum risipit de vant. Viata mi-a oferit sansa de a intalni iubirea adevarata... miracolul sufletelor noastre, binecuvantare  si blestem, cea care ma imbata si ma trezeste in acelasi timp. Din varful sperantelor mele de iubire eterna cred ca atata vreme, cat mai pastram curata o bucata de suflet, cat inca nu ne-am risipit de tot albul viselor, ramane si un inger cu noi... falfaitul de aripi care ne aduce somnul, aroma unei cafele imaginare ce ne incalzeste sufletul, ca o raza calda de speranta. Fiecare inima este un cantec incomplet pana cand gaseste inima care sa-i raspunda, fredonand iubirea. " Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece, fiindca daca se va intoarce, va fi pentru totdeauna al tau".

Suflet alb

Sufletul meu e alb si zboara pe cai inaripati catre tine. A fost acoperit de ninsori si greu precum crengile de cires, impovarate de primavara viselor mele neimplinite. O pace launtrica imi infrumuseteaza chipul... stiu ca am facut cea mai buna  alegere. Iti multumesc ca mi-ai adus inapoi lumea de vise. Am sa las tristetea doar in incruntari ale trecutului, iar inima mea va rade cu a ta. Te astept sa desenem impreuna dorinte nebune, scriind in cartea vietii doar povesti de iubire. As vrea sa ma pierd in culori iar alaturi sa te am pe tine, ingerul cu suflet de culoarea omului. Inchide ochii, rosteste-mi numele, topeste-te in iuresul iubirii... fi floarea lipita de sufletul meu alb.

Liniste

Se face iarasi noapte peste sufletul meu hoinar. O altfel de noapte, in care gandurile mele se aseaza cuminti langa tine si te tin de mana, zambind linistit. Te vom astepta impreuna, la un capat de lume, pe un drum presarat cu vise de iubire. Am ales sa-mi dezbrac sufletul de tristete si sa adun in pumni lacrimi de fericire. Pe un arc de curcubeu, printre degete ce mi-au mangaiat chipul, am sa presar picaturi proaspete de dor. N-am sa ma mai tem de singuratate. Nu voi mai avea  amintiri si nici batai de timp uitat, ci doar povesti frumoase nascute dintr-o noua si calda speranta.

Teama

Cine mai sunt eu azi? Ce as fi vrut de fapt sa fiu? Cine mai stie,  cand sufletul ti-e plin doar de lacrimi? Nu iti spune nimeni ca nu e usor. Nimeni nu iti spune ca e atat de greu. Trebuie sa te chinui sa afli singur. Speri ca timpul sa vindece dorul... dorul de ce? Cu timpul , dorul tau nici macar nu mai are chip... intre timp a imbatranit si el. Imi trec prin minte atatea amintiri din viata mea, pana cand in coltul inimii se strang milioane de pareri de rau, pe care le sterg cu descurajare. Car zilnic cu mine pe umeri povara unui suflet mare care si-a dorit iubire si a impartit doar lacrimi. Si cu toate acestea incerc sa inteleg de ce dorindu-ti doar binele celor dragi, pe care ii iubesti, ii ranesti atat de tare.Totul este ca un bulgare de zapada, pe care o data rostogolit , nu-l mai poti opri. Imi mai pot oare rascumpara mintea si sufletul? Iertarea imi va putea aduce oare eliberarea si puterea de a seca marea de lacrimi din sufletul meu? Mai pot oare schimba ceva? Daca nu mai pot schimba ceva as vrea sa plec cat mai departe... eu si trecutul meu, si cu tot ce e in el. Sa nu mai pot rani inca o data cu aceeasi greseala cu care am ranit candva. Inima mea este inima unui om care stie sa iubeasca si cu toate acestea am rupt bucati din inima voastra. Mi-e teama.... si nu stiu daca ma mai pot vindeca.

Puf de papadie

Fericirea ar trebui sa fie pentru fiecare din noi indatorire, iar ea sa infloreasca doar zambete pe chipurile noastre, pe care sa le raspandim in Univers. O risipim insa atat de usor, cautand iubirea absoluta, care nici nu exista. Nu putem trai fara fericire, fara iubire... am fi ca anii fara primavara, ca luna fara stralucire, ca viata fara lumina scapata din stele, cazuta noaptea peste visele noastre. Iubirea este ca un puf de papadie... vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, dar fara iubire nu exista fericire. Sa visezi iubire?... dar am deja iubire... si am si un inger... iar ingerul meu e chiar iubirea, iar impreuna calatorim pe puf de papadii.

Povestea noastra

Cuvintele sunt lacrimile mele, cele care au vrut atat de mult sa planga si nu au mai putut, cele pe care sufletul tau le-a pastrat in adancuri de iubire, cele care acum nu mai au nici o putere. S-au rupt bucati din inima mea, am rupt bucati din inima ta, ne-am facut atat de mult rau pentru ca nu am stiut sa pretuim iubirea. Spune intotdeauna ceea ce simti si fa ceea ce gandesti cat nu e prea tarziu. Am promis sa-ti fiu o lacrima de roua in tineretea diminetii dar nu sunt decat suflet tulbur ce-si numara pasii pe drumul vietii. Am vrut sa-mi fi zambet de lumina cand intunericul ma apasa, dar ne-am transformat in cer de umbre, iar bezna ne sugruma in fiecare clipa. Sunt acum pentru tine doar aripa zborului frant, cioburile visului sfaramat, imensitate ... iar sufletele noastre s-au pierdut negasind cuvinte, plangand vise.

Sarut

Am plecat din nou catre lumea minunata a iubirii, la un capat uitat de lume, acolo unde doar amintirile mai scriu frumos povesti, despre ceea ce oamenii prin indiferenta lor au reusit sa darame. Viata insa merge mai departe, aratandu-ne cat de trecator e totul si cat de mult trebuie sa pretuim fiecare clipa de fericire primita in dar. Natura si-a imbracat sufletul in verdele sperantei, oglindindu-si frumusetea in ochii tai ce mi-au mangaiat in tril de primavara, pe o banca uitata de timp, visele. Mi-ai sarutat buzele nestiind probabil, ca-mi sarutai de fapt sufletul. Moment desprins din eternitate, cand zambetele noastre numarau dintr-un colt de buze secundele, timpul pe care mi-as fi dorit sa-l pot opri in loc, intr-o clipa de dor. Buzele mele cu surasuri melodioase, de care tu te-ai indragostit, iti soptesc in murmur de iubire "multumesc", pentru o noua poveste scrisa cu sufletul in cartea vietii mele. Saruturile sunt asemenea lacrimilor, cele adevarate nu se uita niciodata.

Amintire de iubire

Inchid ochii... amintiri vin si pleaca, lasand in urma lor spume albe de dor.Valuri neputincioase mor sub pleoapele mele inlacrimate, lasandu-mi blandetea si umezeala saruturilor tale. Prin parul ravasit de vantul sperantei, degetele tale imi mangaie cald visele. In urechi aud cantecul marii, intr-un ritm netulburat si continuu de inima. Tipatul de pescarus sparge linistea adanca in care m-am cufundat si tresar cand imi cuprinzi ca intr-un cuib cald umerii. Ma cufund in verdele privirii tale, doua ape adanci si atat de linistite, devenind doua umbre care se contopesc intr-o amintire la tarm de mare. Linistea invaluie totul si doar valurile in cadenta lor somnoroasa viseaza alaturi de noi. Pasii nostri la tarm de mare au fost stersi de valuri, dar sufletele noastre infierbantate isi striga dorul de zbor. Undeva pe linia infinitului, sufletul meu  intalneste sufletul care de atata asteptare a devenit ploaie de curcubeu peste visele mele. Lacrima sarata dintr-o amintire de iubire se prelinge in coltul ochilor mei incet, incet, in causul palmei tale, iar pasii mei se indreapta catre o noua zi sau poate catre un nou vis.

Parfum de speranta

Ai adormit , imbratisat de bratele mele, asa cum ai visat.  Invaluita in praf de stele, cu zambet de floare, stau ghemuita langa tine, in timp ce tu ma saruti de "noapte buna, iubito". Clipele curg tacute una dupa alta, ingropand eternitatea unei clipe intr-un vis. Sunt langa tine, chiar de ma vezi, chiar de nu... iti mangai privirea, te sarut usor pe pleoape si simt iubirea printre rasfaturi si soapte. E coltul meu de cer prins intr-o raza de senin, oferit in dar sufletului tau, intr-o primavara tarzie cu parfum de speranta.

Petale de vise

Cand a inceput totul,  povestea noastra avea parfum de vis, caci timpul furase prea mult din viata mea si a ta. Pastram in suflet poezia tineretii si speram ca valurile destinului sa te aduca cumva in viata mea. Uneori e atat de greu sa obtii un strop de fericire si totusi tu, ai reusit sa-mi imbraci sufletul in mangaieri invaluite de miresmele iubirii. Mi-ai oferit o mana ce mi-a ridicat intreaga fiinta, iar lacrimi de fericire imi saruta acum obrazul. Iti insemnasem drumul pana la casa sufletului meu cu petale de vise dar tu mi-ai daruit paradisul iubirii. Cum as putea sa-ti multumesc nu stiu, dar lasa-ma sa te iubesc cu o dragoste sfanta si sa-mi auzi rasul sufletului, sa radem in fata vietii, impreuna.

Micuta stea

Putem rescrie oare iubirea din cenusa amintirilor? Vine o zi cand cineva doreste sa iti ofere ce ai avut dar de care te-ai dezobisnuit: tandrete, iubire. Ma intreb mirata ce am facut sa merit tot ceea ce imi oferi.Uitasem efectiv cum e sa fi iubita. Tu insa m-ai facut sa stiu ce vreau si ce astept de la viata, sa cred in mine si in puterea de a ma schimba , sa ma bucur pentru ceea ce sunt, sa am intelepciunea de a stii sa pretuiesc ceea ce am primit, sa stralucesc ca o micuta stea pe bolta inimii tale. Nu am stiut niciodata sa ma port ca si cum ceva mi s-ar cuveni. Nu stiu sa cer dar stiu sa primesc si sa ofer fara sa mi se ceara. Sunt lucruri pe care, daca nu le-ai facut si nu le-ai invatat la timp, s-ar putea sa nu le mai poti invata niciodata. Nu e tarziu insa, atata vreme cat inima bate . Am aruncat oglinzile si am ales sa ma uit in ochii tai. Simt ca devin mai frumoasa pentru ca stiu ca te pot face fericit. Un suflet nu se prinde intamplator in panza de paianjen al destinului. Viata m-a invatat sa ma plec in fata ei si sa multumesc din suflet pentru tot ceea ce am avut, am pierdut si am regasit in acel loc. M-a invatat ca putem sa-i dezlegam sensurile atunci cand iubim si suntem iubiti, cand iubirea ne apartine doar noua si vietii... si oamenilor, care, ca si noi, au invatat sa traiasca.

Si n-am iubit pe nimeni...

Te imbrac in mangaieri si te petrec zambind, reinventandu-te in fiecare zi petrecuta departe de tine. Visez ca esti alaturi de mine, ma incalzesti si imi zambesti. Noaptea te acopar in raze de luna, iar dimineata picur lacrima de dor. Iti multumesc ca existi in toate clipele vietii mele, cuibarit in sufletul meu, gata sa ma ridice oricand. Intr-o singura clipa am gasit raspunsul unei intrebari nerostite a sufletului si am inteles, am simtit. "Eu" a devenit atat de simplu "tu", caci n-am iubit pe nimeni asa cum te iubesc pe tine.

La tarmul marii

Am plecat impreuna la o margine de lume, cautand tinutul de pace al iubirii, acolo unde cerul saruta pamantul intr-un val de mare. Pe tarm un pescarus canta triste romante, alaturi de umbrele noastre imbratisate, intr-un vis transformat in realitate. Am devenit pentru o clipa valuri de fericire, adanciti in marea noastra de visare. Iubirea mea este acum o lacrima varsata in paradis, oglindita in sufletul tau. Iubesc pe jumatate, cu o jumatate de inima caci cealalata jumatate ti-am daruit-o tie, topindu-ma incet, incet, pana cand ne-am pierdut unul in celalalt. Mi-as fi dorit sa opresc o clipa timpul, sa culegem impreuna vise din stele, zambind si numarand clipele fericirii petrecute cu tine. Timpul insa a trecut grabit, parca dus de valuri. Am sa te tin de mana si-am sa-ti zambesc iar tu iti vei aminti mereu de sarutul meu, lacrima din buze de val, asezat cuminte pe gura ta fierbinte. Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi printre vise, zboruri si iubire.

Miracole

Între ieri şi azi trăiesc fiecare zi ca pe o naştere sub botezul frumuseţii. Am sufletul curat ca al unui copil şi încă mai cred în miracole, pentru că ele se întâmplă în fiecare clipă, doar ochiul inimii mele trebuie să le perceapă. Am sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut. Facem compromisuri, cântărim, alegem, suntem suma deciziilor noastre şi ne purtăm sentimentele în priviri. În inima mea s-au adunat frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului, inramate cu dragoste de tine,  intr-un vis. Vreau să-mi împart sufletul, vreau să iti arăt cât de frumoase sunt anotimpurile din zâmbetul meu. Ia-mă de mana te rog, sa nu imi fie frică ca ma voi rani din nou . Prin amintiri ce încă ne ţin minte, ne facem drum cu paşi mărunţi şi goi. Simţim arsura nisipului fierbinte, puterea de a-l străbate există insa... doar în noi.

Iubirea verde

Aroma primaverii pluteste in aer. Nimeni nu mai are puterea de a se impotrivi viselor, inchizand iarna intre pleoape. Pamantul miroase a dragoste harazita cu implinire si noroc. Stresinile curg molcom, fara incetare ca sa ne aminteasca ca nu suntem aici pentru eternitate, ne-a fost daruita doar pentru o clipa. Aerul miroase a racoare si aduce in nari o umezeala tare, ametitoare. Simt cum vibreaza in fiecare primavara sub noi. Undeva, intre cer si pamant, pe un pamant si sub un cer, a renascut iubirea verde si se pregateste sa dea in floare. Astfel ne cere fiecare inceput de primavara. Sa ne amintim mereu unul altuia legenda iubirii, IUBIREA VERDE... din sufletele noastre. Atat de verde este speranta din sufletul meu, incat stiu sigur ca vei veni pe o petala inflorita de primavara.

Parfum de stele

 

Mai trece o zi din viaţa mea. O umbră colorată, un început de noapte, cu licăriri de jăratec care se stinge, se strecoară în camera mea. Pare să vopsească totul în tonuri amestecate, de cerneală şi purpură. Vâlvătaia apusului se domoleşte treptat. Lumina alunecă mângâietoare, ca o ţesătură cu ape argintii, ducând cu ea, o altă zi. Pânze albe de nori, plutind în paşi uşori de vals, scutură lacrimi de dor, lacrimi albastre, adunate picuri în sufletul meu. Ploaia de primavara aleargă pe trotuare, speriată de bătăile inimii mele. Peste pământul însetat se scutură lin parfum de stele, crengi înflorite pe buzele tăcerii. Aş vrea să-mi pictez sufletul, poate în culori ar fi mai uşor de înţeles.Cu fiecare clipă care trece simt că am mai adăugat ceva la ceea ce aveam de spus. Oare câte cuvinte nerostite vor rămâne în şiragul gândurilor mele, în lupta cu necruţătorul timp? De ce ne este uneori atât de teamă de a spune ceea ce simţim, ceea ce gândim? Viaţa trece cu o viteză uimitoare. Poate că e momentul de a nu mai lăsa cuvintele să se mai piardă, de a avea încrederea şi forţa de a spune lucrurilor pe nume. Adun din fiecare lacrimă litere, una câte una. Timpul îmi arată că speranţa încă mai trăieşte, sufletul meu o ţine în viaţă. Cuvintele spun că voi găsi ceea ce caut la momentul potrivit.

Tarm de suflet

Doua lacrimi isi croiesc drum pe obrajii mei. Ar vrea sa-ti multumeasca pentru blandetea mangaierilor tale, pentru dulceata sarutarilor cu parfum de dor. Ar vrea sa spuna in drumul lor o frumoasa poveste despre arta de a iubi cu sufletul curat, asa cum numai tu stii sa o faci. Se opresc nehotarate in coltul ochilor, acolo unde m-ai rugat sa pastrez aroma dragostei izvorata din visele noastre. As vrea sa am puterea sa descatusez miile de lacrimi neplanse de timpul meu si sa le transform intr-un val de mare, iar noi sa ratacim mana in mana pe un tarm de suflet, ascultand ecou de iubire.

Asteptare

 

Culeg pe buze petale de noi, sub norii transformati intr-un cires in floare. Parul meu este alb de la atatea flori inghetate, pe buze inca rosii de asteptare, printre vise dezbracate de ganduri. Iti curg incet prin gene si te sarut prin soapte. Eu sunt un simplu vis si multa iubire, asteptand un strop de tine pe buze s-alint si sa iubesc. Invaluiti in praf de stele, cu zambet cald si talpi imbracate in vise, suntem petale de timp. Imi tac tristetea si incerc sa zambesc catre ceruri, caci am nevoie de mangaierea ta. Nu conteaza atat de mult ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci. S-a facut cald... promiti sa nu mai pleci?

Urme de dor

 

Te port in gandurile mele.Nu, n-ai plecat nici o clipa. Dar ce este clipa? Secunda in care mi-ai sarutat sufletul? Sau poate tremurul mainii tale cand imi mangaiai visele? Freamatul trupurilor noastre intr-o imbratisare de suflete pereche? Urme de dor poarta gandurile mele. Dor de saruturile cu aroma de mar a buzelor tale fierbinti, de mangaierile  asemeni adierilor caldute de primavara ce-ti inmuguresc speranta in suflet, dor de iubire.  Ai transformat viata mea intr-o vesnica asteptare, picurand intr-o petala de suflet lacrimi de speranta. Cum as putea oare sa nu te mai iubesc?

Esenta iubirii

Rasfoiesc cu sufletul cartea vietii, hranind cu amintiri ce nu mor, nopti albe de dor. Port in suflet poezia tineretii, desi totul are iz de poveste imposibila, caci timpul a furat prea mult din viata mea. Ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut  desi uneori e atat de greu sa obtii  un strop de fericire. Sufletul meu isi plange cu lacrimi de frunze anotimpurile. Privesc cerul, stelele, e ca si cum as dori  sa ating in noapte un sarut, o lacrima. Adun fiecare zambet, oftat, lacrima, dorinta, atingere, gand. Am mai mult decat am gandit ca voi avea vreodata. Azi mi-as dori doar sa zambesc altfel... mi-as dori sa cante inima ta pentru mine... sa nu mai cada ploi si lacrimi pe obrajii sufletului meu.

In cautarea iubirii

 

Sufletul tau rataceste intr-o clipa, cautand drumul spre eternitate. Prinde clipa in pumn si iubeste. Transforma clipa de cautare in fluturi colorati. Iubirea, atat de firava si neasteptata, ramane in fereastra inimilor noastre doar o clipa. N-o strange in palme, pastreaz-o in privire. In inima ta va exista intotdeauna un pian care va canta iubirea. Din ea razbat ca un noian al patimilor, vise si dorinte. Ce a fost nu se pierde daca inima noastra isi duce freamatul in timp si in suflet. Asa sa ne gaseasca zorii visand in lumina lunii, plangand de fericire.

Simple cuvinte

" Ma gandesc mereu la tine, iubita mea..." Cuvinte atat de frumoase, spuse poate din suflet, dar uneori simple cuvinte. Crezi adesea ca poti avea totul, ca poti pretinde totul, ca poti trai din vise. Ai stiut ca voi fi mereu aici pentru a te ierta, pentru a-ti mangaia sufletul, pentru a te iubi neconditionat. Poate m-ai iubit si tu in felul tau, incercand sa-mi daruiesti putina speranta si bucuria de a putea raspunde iubirii. Uneori ma intreb de ce nu putem raspunde dragostei cu dragoste? De ce traim din vise in loc sa actionam, de ce preferam sa traim din amintiri pierdute in trecut, facand planuri pentru un viitor inexistent? Uitam prea usor sa traim fiecare clipa alaturi de ceea ce viata ne-a daruit atat de frumos. Daca te vei privi in oglinda sufletului meu vei vedea ca te-am avut tot timpul in gand, nu ai fost plecat nici macar o secunda. De ce gresim, de ce murim... e atat de greu sa mai iubim?

Lumea iubirii

 

Exista oare o lume in care speram cu totii sa locuim cu sufletul macar o clipa, strabatand alei pline de speranta, respirand fericire? Sa mai credem oare in iubire, nestiind cand mintim, cand spunem adevarul, desenand zambete pe fete triste, curaj in voce, tinerete in sufletele obosite de viata? Ramane totusi singura care ne mai poate da credinta de mai bine in viata. Esti minunata atunci cand esti, iluzie dulce care ne aduci aminte ca suntem vii, strecurandu-ne printre crengile de timp, transformandu-ne visele in flori. Esti ceea ce lumea incearca sa traga la sorti, singura care reuseste celor putini, celor alesi. Ma strecor usor printre vise, cu speranta ca am reusit sa ating cu sufletul tarmul tau, dar ai fost mereu sincera? Ai spus ca vei veni pentru totdeauna si acum te pregatesti sa pleci? Iti multumesc iubire pentru ca existi si n-am sa las pe nimeni sa smulga speranta ta din mine.

Poveste de iubire

 

Ai venit intr-o zi in viata mea pe o carare de suflet, batatorita de vise si asteptari. Ai venit dintr-o lume la care doar visam ca exista, dar din care ne hraneam amandoi dorul de iubire. Ne-am atins unul altuia sufletele, scriind pe cerul inimii, timid si sovaielnic la inceput, vise in doi. Un joc magic al destinului, un joc de oameni mari  care cred ca se iubesc. Pe o amintire incuiata intr-un colt de inima revad mereu chipul de care m-am indragostit. Cu teama, cu bratele deschise, cu inima pierduta, cu incapatanarea de a face din viata noastra o poveste. Cu inconstienta si foamea celui ce isi doreste iubire, o iubire mare, imposibila, de care sa-mi amintesc toata viata. M-ai strans in brate si mi-ai aratat ca ma iubesti. M-ai facut sa simt, sa gust fericirea, sa cred ca iubirea e destin. Nu stiu ce a mai ramas din mine. Mi-ai atins visele facand sa curga ploi de lacrimi si vapai de dor din mine.Am trait fiecare clipa la maxim fiindu-mi teama ca intr-o zi voi pierde ceea ce am, dar am castigat sentimente si amintiri dragi, am cunoscut iubirea fara reguli, fara granite, fara regrete si uneori este mai bine decat nimic, povestile oricum vor trai vesnic .

Un nou inceput

Un nou inceput atat de alb si nins cu multa speranta. Mirifice flori de gheata se astern in basmul vietii, desenand in ferestrele deschise ale sufletului nostru, armonii de iubire. Si timpul parca s-a imbracat in alb, numarand clipele ce se ascund in umbra vietii, tot mai adanc. In lumina palida a sperantei adun cu palmele intinse visari de timp, chemari neatinse de suflet. Clipiri de iarna, zambete de gheata, iertare, liniste, vis si multa iubire. Suntem undeva dincolo de lume, dincolo de timp si cutreieram imbratisati universul. Tu mangaiat de albul sufletului meu, eu inverzind la marginea albului speranta, sa-ti fie cald in suflet si lumina, ca in nici o alta iarna.

Dansul fulgilor de nea

S-a intors iarna. In dansul fulgilor de nea se mai perinda uneori tristeti si lacrimi ce nu pot fi stavilite. Sunt zile cand strig disperata dupa un cuvant, un gest, un zambet care sa-mi aduca in viata speranta. Nu ma tem sa spun “ te iubesc”, nu mi-e rusine sa spun adesea “iarta-ma”. Sunt lucruri care se vad cu ochii, se pot simti cu inima, dar nu se pot exprima in cuvinte. Gandul neinfricat si neobosit cutreiera cararile infinitului. Se intoarce acoperit de pulbere de stele si tine nestinsa flacara pasiunii de a intelege, de a iubi. As dori sa reinvat sa ma bucur de fiecare clipa cu toata fiinta mea, constienta fiind ca nu pot trai fara iubire. As vrea sa poposesc in palma ta… cu mintea goala, fara nimic, doar eu cu mine.

Scrisoare

De ani de zile nu imi doresc de la Mos Craciun ceva anume... am invatat sa apreciez ceea ce am. Nu am uitat sa cred in visele mele... iar lacrimile mele s-au transformat incetul cu incetul in lacrimi de fericire. Am invatat sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa iubesc si sa daruiesc tot ce am mai bun in mine. Mi-as dori doar sa-mi daruiasca puterea de a crede in imposibil, de a avea puterea sa o iau mereu de la capat, sa intind bratele catre cer, sa prind fulgii de nea si sa-i daruiesc mii, cuiva drag, sa adun picaturi de ploaie si sa-mi fac din ele colier, sa pot aduna buchet toate sperantele si sa le pun la picioarele prietenilor mei, iubitului meu si ele sa va sopteasca toata iubirea mea. Iar daca mosul cel bun va uita sa-mi aduca cadoul cerut, il rog sa nu uite sa-mi aduca sperante si fericire, de atat avem nevoie... eu si prietenii mei. SARBATORI FERICITE!

Vindecati prin iubire

Mai pleaca un an cu cer senin si plin de stele vii. Ne bate prieteneste pe spate si ne mai daruieste o viata in care sa ne putem iubi de mai multe ori. Ar trebui sa nu mai curga lacrimi, sa nu mai adie tristete, iar noi oamenii sa ramenem mereu neschimbati in sentimente, sa nu mai incercam niciodata pe propria piele, caderea din inalt. Cadoul cel mai frumos pe care mi-l doresc de sarbatori este sa fiu o stea in inima ta, sa stralucesc pentru tine si totusi sa nu cad. Impovarata de amurg si ierni, printre atatea lacrimi si uneori zboruri frante, te strang in brate si-ti spun cat te iubesc. Suntem oameni si avem nevoie de iubire si am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletele, ci noi, prin iubire.

Ganduri

Undeva, intre cer si pamant, pe un pamant si sub un cer, un suflet asteapta la o rascruce de drum, un mic vrajitor. Sa ascultam impreuna glasul vietii, sa privim cum apusul de soare loveste pamantul, sa strangem lacrimile norilor,  sa simtim aerul mangaindu-ne fetele. Sa indraznim sa fim mai fericiti si atunci poate in ochii mei caprui vei zari dorinta reflectata precum lumina din oglinzile de aer netezindu-ti calea spre mine, iar gandurile mele descifrate de tine iti vor insufleti noptile lungi de asteptare. Lasa-ma sa te strig in tacere cu soapte mute, chiar daca nu ma auzi si n-ai sa vii niciodata, lasa-ma sa te astept.

Vocea unui vis

Cu aripa muiata in lacrimi, sufletul meu mai inchide in sipetul cu amintiri, un dor. Am calatorit alaturi de voi cu bagaje putine si vise multe, eu si cu mine, dincolo de orice nor. Am venit alaturi de voi cu o primavara in suflet, sub forma unei voci, in inimile voastre arzand de dor si iubire. Mi-ati fost inceput de zbor catre lumea iubirii si a sperantelor ce se implinesc uneori pentru o clipa. Va multumesc ca mi-ati fost alaturi mereu printre vise, zboruri si iubire. Sufletul meu rataceste acum intr-o clipa a neputintei, cautand eternitatea.