Exista oare o lume in care speram cu totii sa locuim cu sufletul macar o clipa, strabatand alei pline de speranta, respirand fericire? Sa mai credem oare in iubire, nestiind cand mintim, cand spunem adevarul, desenand zambete pe fete triste, curaj in voce, tinerete in sufletele obosite de viata? Ramane totusi singura care ne mai poate da credinta de mai bine in viata. Esti minunata atunci cand esti, iluzie dulce care ne aduci aminte ca suntem vii, strecurandu-ne printre crengile de timp, transformandu-ne visele in flori. Esti ceea ce lumea incearca sa traga la sorti, singura care reuseste celor putini, celor alesi. Ma strecor usor printre vise, cu speranta ca am reusit sa ating cu sufletul tarmul tau, dar ai fost mereu sincera? Ai spus ca vei veni pentru totdeauna si acum te pregatesti sa pleci? Iti multumesc iubire pentru ca existi si n-am sa las pe nimeni sa smulga speranta ta din mine.
Ai venit intr-o zi in viata mea pe o carare de suflet, batatorita de vise si asteptari. Ai venit dintr-o lume la care doar visam ca exista, dar din care ne hraneam amandoi dorul de iubire. Ne-am atins unul altuia sufletele, scriind pe cerul inimii, timid si sovaielnic la inceput, vise in doi. Un joc magic al destinului, un joc de oameni mari care cred ca se iubesc. Pe o amintire incuiata intr-un colt de inima revad mereu chipul de care m-am indragostit. Cu teama, cu bratele deschise, cu inima pierduta, cu incapatanarea de a face din viata noastra o poveste. Cu inconstienta si foamea celui ce isi doreste iubire, o iubire mare, imposibila, de care sa-mi amintesc toata viata. M-ai strans in brate si mi-ai aratat ca ma iubesti. M-ai facut sa simt, sa gust fericirea, sa cred ca iubirea e destin. Nu stiu ce a mai ramas din mine. Mi-ai atins visele facand sa curga ploi de lacrimi si vapai de dor din mine.Am trait fiecare clipa la maxim fiindu-mi teama ca intr-o zi voi pierde ceea ce am, dar am castigat sentimente si amintiri dragi, am cunoscut iubirea fara reguli, fara granite, fara regrete si uneori este mai bine decat nimic, povestile oricum vor trai vesnic .
Un nou inceput atat de alb si nins cu multa speranta. Mirifice flori de gheata se astern in basmul vietii, desenand in ferestrele deschise ale sufletului nostru, armonii de iubire. Si timpul parca s-a imbracat in alb, numarand clipele ce se ascund in umbra vietii, tot mai adanc. In lumina palida a sperantei adun cu palmele intinse visari de timp, chemari neatinse de suflet. Clipiri de iarna, zambete de gheata, iertare, liniste, vis si multa iubire. Suntem undeva dincolo de lume, dincolo de timp si cutreieram imbratisati universul. Tu mangaiat de albul sufletului meu, eu inverzind la marginea albului speranta, sa-ti fie cald in suflet si lumina, ca in nici o alta iarna.
